Felix, mi-e ciudă de mor!

Mi-e ciudă de mor. Mi-e ciudă că începem să ne facem mici de tot. Noi, jurnaliştii de sport. Unii dintre noi. Mi-e ciudă că meseria ne e batjocorită şi că valoarea şi forţa ei scad consistent o dată cu fraternizarea […]

Mi-e ciudă de mor. Mi-e ciudă că începem să ne facem mici de tot. Noi, jurnaliştii de sport. Unii dintre noi. Mi-e ciudă că meseria ne e batjocorită şi că valoarea şi forţa ei scad consistent o dată cu fraternizarea bolnăvicioasă a unora dintre noi cu personaje din fotbal. Cu personaje care n-au curajul să se ia la luptă dreaptă cu noi. Bagă cuţitul pe la spate sunînd şefi de trusturi şi ameninţîndu-i.

Povestea de azi sună aşa. Colegul Costin Ştucan, de la ProSport, nu mai face emisiunea „Ora de ProSport” de pe Sport.ro. De ce? Pentru că pe Gigi Becali l-au deranjat foarte tare dezvăluirile jurnalistului cu telefonul fără fir. Imaginile cu Becali cerînd schimbări prin stîlpii de telegraf Mache, MM şi cine mai era p-acolo.

A fost supersubiect
Pe Felix Draghici îl ştiu de multă vreme. Nu cunosc dacă el a luat decizia excluderii lui Costin, dar l-am amintit pentru că am pretenţia că-l ştiu bine şi pentru că e şef în ProTV. Ne cunoaştem demult. E un jurnalist excepţional. Un om onest, un comentator tv, printre rarii care dau drumul din piept cuvintelor potrivite cu o lejeritate care mă sperie. Sînt convins că Felix ştie ce valoare a avut demersul jurnalistic al lui Ştucan. Ştie că ziarul concurent, site-urile concurente, televiziunile concurente, toată presa din România, dar şi marile ziare din Anglia l-au preluat pe Ştucan.   Mă rog, imaginile publicate de Sport.ro la emisiunea lui Ştucan. Asta e valoare pură. Asta înseamnă publicitate uriaşă pentru emisiune şi trustul tău, făcute gratis, şi aduce de la sine un premiu pentru jurnalistul care a reuşit performanţa. Numai că lucrurile s-au văzut altfel acolo.

Îl ştiu pe Ştucan de 18 ani
Un telefon al lui Gigi Becali i-a sensibilizat mult mai mult pe colegii mei. Patronul Stelei s-a arătat deranjat că i-a fost dezvăluit gestul „tocmai de prietenii mei”. Şi a anunţat că trustul Pro va fi interzis la Steaua. Dar a lăsat totuşi o portiţă. „Dacă îl daţi afară pe Ştucan de la Sport.ro, vă las!”. Şi aici e marea dramă. A unora dintre jurnalişti. Că cedează uşor presiunii, pentru că la altceva nu vreau să mă gîndesc. Ştucan nu mai face „Ora de ProSport”. Să fim înţeleşi, colegul meu Costin Ştucan nu e  perfect. I-am spus chiar eu în anumite momente că exagerează. Dar un jurnalist chiar trebuie să fie agresiv, incisiv şi drept, corect în ceea ce face. Să spună şi să scrie ce-i dictează conştiinţa, nu ce ar putea să-i aducă alte foloase. Şi Costin e unul dintre cei care-şi fac meseria cu mare pasiune şi corect. Îl cunosc de 18 ani. Ştiu bine despre cine vorbesc.

Preşul MM
Totuşi, cel mai trist în toată povestea asta mi s-a părut altceva. Bucuria bolnavă, a unui om bolnav,  MM Stoica, la aflarea veştii că Ştucan nu mai face emisiunea. Vineri, după ce Steaua a fost anuntaţă că jurnalistul a fost pus în genunchi,  MM Stoica a postat un mesaj pe Facebook care suna aşa: „Ştucane, depresiv mic şi virgin, o să ne lipseşti!” Bucuria slugii care fusese anunţată de patron, nemăsurată. Nu s-a mai putut abţine. S-a dat de gol. Şi-a reconfirmat caracterul mizerabil şi i-a dat de gol şi pe susţinătorii lui Becali din „Trustul Pro”. Dar cu MM e cu totul altceva. El s-a insinuat în povestea asta ca să-şi dea importanţă. Să creadă lumea că el a pus, de fapt, umarul la îndepărtarea lui Ştucan. Că are forţă. Nu! El e, în fapt, un soi de palton care-l îmbracă pe Reghe cînd Steaua marchează.  Altceva nu ştiu să facă acolo.

Pentru o presă curată
Am trecut şi eu printr-un asemenea moment în anul 2009. Cînd am fost dat afară de Dumitru Dragomir de la GSPTV. Nu l-am slăbit o clipă, şi n-a mai rezistat. A întrebat Trustul Intact ce dorinţe are de la Ligă, le-a îndeplinit, era vorba de programări la ore convenabile pentru meciuri, deci, le-a îndeplinit cu condiţia ca eu să fiu dat afară. Domnul şi doamna cu coloană vertebrală de gelatină,  o anume Sabina Petre şi Cristian Creţu, şefi pe atunci, m-au expulzat. Alături de mine a fost Costin, care a demisionat în semn de protest. Şi căruia îi mulţumesc şi acum.  Realizam împreună emisiunea Contraatac pe care chiar noi o lansaserăm. A fost un gest care m-a impresionat şi care m-a făcut să înţeleg multe lucruri. Şi acum, ca şi atunci mi-ar plăcea să existe solidaritate pentru ca presa sportivă să nu fie înghiţită de rechini. E un semnal de alarmă fără precedent ce s-a întîmplat în ultimele zile în Trustul PRO. Acum trebuie  ca şi suporterii, iubitorii de fotbal, care înţeleg bine ce înseamnă presă, dar mai ales colegii mei şi ai lui Ştucan să iasă şi să fie solidari cu el.

Pentru o presă curată. Ştiu şi văd că sînt printre noi jurnalişti blătari. Ce-i drept, puţini, dar sînt. Pentru că le merge bine, plesneşte cămaşa pe ei de sănătate, dar treaba lor, deja sînt ieşiţi din breaslă. Ei îşi negociază conştiinţa, vorbele, pentru bani. Ştiu bine despre ce vorbesc.

Azi i-am dat un mesaj prietenului meu Felix Draghici. Mesaj la care încă aştept un răspuns. Suna aşa: „E trist! Pe bune că e trist! Mă simt trădat de fraţi de-ai mei!” Îl anunţ pe Felix că are spaţiu pe blogul meu pentru a spune oricînd ce doreşte în legătură cu subiectul de azi.