Goian într-o lume de „Goe”

Fotbalul nostru e plin cu flămînzi dramatici şi răsfăţaţi de neînţeles, așa că „naţionala” are mai multă nevoie de Goian decît credem.

Tipul a fost mereu altceva. Şi cînd îl vezi pe stradă, şi dacă îl urmăreşti pe teren, mai […]

Fotbalul nostru e plin cu flămînzi dramatici şi răsfăţaţi de neînţeles, așa că „naţionala” are mai multă nevoie de Goian decît credem.

Tipul a fost mereu altceva. Şi cînd îl vezi pe stradă, şi dacă îl urmăreşti pe teren, mai ales atunci cînd deschide gura. E un adevăr brut, dar hai să ne întoarcem şi spre aşa ceva! Goian a ajuns să pară vedetă doar după ce a devenit constant ca fotbalist şi, în secunda următoare, s-a dezis de statutul acesta. S-a întors la muncă. Simplu?

La 32 de ani, Goian din interviul publicat de Justin Gafiuc e fără farafastîcuri, fără preţiozităţi, cu un plus de limpezime peste curajul şi sinceritatea pe care le ştiam. De la taxele de protecţie inevitabile în Palermo, pînă la duioşia unei „mici rugăciuni” înainte de fiecare partidă. „Pentru că aşa am fost învăţat într-o familie cu şapte copii”, completează, nu justifică, Dorin.

N-am cam uitat de el? Omul pe care Gigi Becali îl ameninţa în 2008 că „trece rezervă” dacă mai vorbeşte cu presa despre un transfer în străinătate. Şi Goian n-a tăcut niciodată. Fundaşul care a învăţat de la Olăroiu, Protasov, Lăcătuş, Dorinel şi Hagi. Noroc? Acesta era ritmul antrenorilor la Steaua.

În august anul trecut, presa britanică s-a aprins un pic în jurul lui Goian: „Piţurcă i-a spus românului că nu mai prinde naţionala dacă rămîne la Rangers, aşa că următoarea destinaţie e Spezia”. Dincolo de obtuzităţile clasice şi inspiraţiile uluitoare, Piţurcă a avut dreptate: România nu e echipa fotbaliştilor din eşalonul patru scoţian! Şi asta a înţeles şi Goian. Împrumutat la Spezia, a renunţat la tradiţie şi fanii de pe Ibrox, pentru „naţională”. Sau şi pentru „naţională”, ca să fim mai exacţi.

Iar acesta e un gest pe care am uitat să-l lăudăm tocmai pentru că ne-am grăbit să ne ocupăm cu altele. Ne-am chinuit să-l întoarcem pe Chivu, cînd el luase o decizie fermă şi explicabilă din zeci de unghiuri. Încă tragem de Mutu, fotbalist pe care talentul îl macină, dar lupta cu sine îl mistuie.

Daily Record l-a caracterizat pe Goian, după alegerea Speziei în urma discuției cu selecționerul, drept un tip „fiercely patriotic”. Un patriot înverșunat. Ori, nouă cam asta ne trebuie, aș spune, alături de multe altele, la națională: înverșunare și-un pic de inimă, să echilibrăm valorile. Dorin joacă în La Spezia, punctul de plecare spre Palestina a mii de evrei, la capătul celui de-al Doilea Război Mondial. Spune că se va întoarce la Rangers și nu se dă victimă sigură cu Olanda. E un punct de plecare și pentru noi. Mai ales cînd vine de la un tip care e „fiercely patriotic”, între atîția „fiercely nimic”.