Ce facem între Beneliga şi URSS Championship?

Standard vrea să joace cu Ajax, Zenit propune o ligă cu echipe ex-sovietice, Euro se visează o caravană. Nouă ne rămîne, de Sărbători, un derby cu Marea Neagră

Între două felii de cozonac belgian, preşedintele lui Standard Liege le face […]

Standard vrea să joace cu Ajax, Zenit propune o ligă cu echipe ex-sovietice, Euro se visează o caravană. Nouă ne rămîne, de Sărbători, un derby cu Marea Neagră

Între două felii de cozonac belgian, preşedintele lui Standard Liege le face ziua frumoasă jurnaliştilor valoni şi flamanzi. Vă daţi seama ce sărăcie de subiecte e şi acolo, mai ales că nu am auzit de reportajele cu porci asomaţi pe malul Mării Nordului de Mertens sau Hazard? Roland Duchatelet vrea campionat comun pentru Belgia şi Olanda, visează la „Beneliga”, un proiect în care Anderlecht, Genk şi Standard să se lupte cu PSV, Ajax şi Twente. „Dacă nu, voi propune ca echipa din Liege să joace în campionatul francez!”, tună Duchatelet. Pe Mircea Rednic nu l-a întrebat nimeni nimic. Dar dacă-l prinde şi sezonul viitor în Belgia, iar nebunia preşedintelui se întîmplă, nu-l văd bine pe „Puriu” cu Marseille şi PSG în loc de Mechelen şi Beveren.

După ce a pierdut cu echipa lui Dan Petrescu, 0-3 la „masa verde”, Zenit a cerut prin conducerea sa un campionat care să reunească cele mai titrate echipe din statele ex-sovietice. Venită la nervi, propunerea desenează o ligă în care Şahtior, Dinamo Tbilisi, Bate Borisov sau Neftci Baku s-ar bate cu granzii Rusiei de azi, de la Anji pînă la ŢSKA Moscova şi Rubin Kazan. Incitantă pentru un microbist de Dunăre, proiecţia a fost respinsă vehement de ministrul rus al sportului, Vitali Mutko. „De ce să facem asta cînd totul merge bine şi echipele noastre fac faţă în cupele europene?”, aşa s-ar rezuma răspunsul, ce-i drept justificat, al demnitarului.

Pînă la „şocuri” Charleroi-Waalwijk sau Sheriff Tiraspol-Pyunik Erevan e cale lungă. Şi scoţienii voiau să joace în Premier League. Dar altceva e provocator şi tot mai evident: de la Marea Nordului la Ural, Europa fotbalistică se reconfigurează, e un vin în fierbere zdruncinată, îşi caută cu bisturie de nervi şi delicateţe de bancnotă noul chip.

Campionatul European vrea să-şi schimbe agenda cu o broşură turistică, va deveni o caravană pe cît de riscantă, pe atît de fascinantă. Granzii unor ligi medii ca valoare se simt încorsetaţi şi cer, de fapt, în numele ridicării ştachetei competiţionale, mai mulţi bani. Între directivele geopolitice şi arsura crizei, se conturează metamorfoza.

Cît ne priveşte? Aş spune că mai mult decît ne dorim.

Pînă una alta, în ton de reverie: cîtă vreme Serbia şi Ucraina e greu de crezut că ar accepta să-şi împreuneze fotbalul cu noi, doar un campionat comun cu Marea Neagră ne-ar aduce un pumn de metafore şi-o pastilă de entuziasm.