Rînduri pentru Gabriel Iancu

Îmi permit să îţi scriu din postura de suporter al echipei naţionale. Am nevoie de tine ca argument pentru copii. Am nevoie să alegi

În primul rînd, aş fi fericit să ştiu că ai uitat de pozele cu Ratko […]

Îmi permit să îţi scriu din postura de suporter al echipei naţionale. Am nevoie de tine ca argument pentru copii. Am nevoie să alegi

În primul rînd, aş fi fericit să ştiu că ai uitat de pozele cu Ratko Buturovici. Şi că „episodul Novi Sad” de la reprezentativa U19 s-a dus pe Dunăre, a rămas acolo, a fost un accident. Cînd ai 18 ani, memoria celorlalţi e încă blîndă. Cînd ai 18 ani, toate corăbiile ţi se pot îneca într-o noapte, pentru ca apoi, dimineaţă, să descoperi America în picioarele goale.

Vestea că ai ajuns la Steaua nu m-a bucurat, nu m-a întristat. Am primit-o cu un soi de înfiorare: zilele trecute l-am întîlnit pe Ovidiu Maier, fost jucător la Tg. Mureş, Sibiu, „U” Cluj, Bistriţa sau Rapid. La 15 ani şi jumătate ajungea în prima ligă, de la o echipă de Liga 4, Soda Ocna Mureş! Un talent formidabil, a crescut, însă niciodată n-a explodat. L-am găsit acasă, în Alba, şi vorbele lui îmi răsună şi acum în minte: „Nici eu nu ştiu dacă n-am vrut mai mult sau n-am ştiut să aleg”.

Cred că ar trebui să nu laşi să-ţi intre în cap, iar dacă există să le pierzi după primii kilometri ai drumului Constanţa-Bucureşti, treburile de genul „presiune, echipă mare, capitala, cei mai cei”. Nu vii dintr-o ligă inferioară, ai beneficiat la Academie şi la Viitorul de condiţii la care mulţi puşti de vîrsta ta doar visează. Ai înscris în Liga 1, ai fost în echipă cu Dică şi te-a crescut Hagi. Steaua te poate ucide, iar lista victimelor e lungă, dacă vii cu gîndul că „joci la Steaua”. Dacă eşti sigur că „joci pentru Steaua”, ai toate şansele să te fereşti de lista talentelor măcinate subit şi de pomelnicul promisiunilor îmbătrînite la cluburi de pluton.
Nimeni nu-ţi poate garanta că ai făcut cea mai bună alegere. Pe val, chiar dacă dedesubt mai apare cîte un vîrtej, Steaua pe care o prinzi tu e mai echilibrată şi mai deschisă ascensiunii decît în alte vremuri. Reghecampf e un antrenor tînăr şi asta o să conteze. Iar cînd e vorba de bani, taifunul pare că se ţine încă departe de roş-albaştri.

Poate nu sînt cel mai în măsură să te sfătuiesc, dar o fac din postura de suporter al echipei naţionale. Am nevoie de tine acolo, lîngă Maxim, Chiricheş şi Torje. Am nevoie de tine ca argument cînd vreau să conving copiii că „naţionala” merită iubită. Am nevoie să alegi. Cînd ai talent, între „a trecut şi pe la Steaua” şi „Piţurcă începe cu Iancu titular” e, de cele mai multe ori, doar o diferenţă de opţiuni.