Copos a scris din penitenciar

Condamnările din fotbal sînt ca necazurile din viaţă, toate vin şi trec. Important e să fim sănătoşi şi să nu ne pierdem umorul.

Ce-ar scrie nea George, dacă ar şi intra în închisoare!?

Dragi rapidişti,

N-am mai scris demult pe […]

Condamnările din fotbal sînt ca necazurile din viaţă, toate vin şi trec. Important e să fim sănătoşi şi să nu ne pierdem umorul.

Ce-ar scrie nea George, dacă ar şi intra în închisoare!?

Dragi rapidişti,

N-am mai scris demult pe blog, iar motivul îl ştiţi! O justiţie profund incorectă, pe care însă sîntem obligaţi s-o respectăm. Asta e viaţa!

Aşadar, iată-mă ajuns în penitenciar, locul despre care o să vă povestesc acum. Sînt cazat într-o cameră cu 18 paturi suprapuse pe 3 niveluri. La „parter” stau „şmecherii”, adică cei cărora nu le suflă nimeni în ciorbă, ca să folosesc o expresie la modă aici. La „etajul I” sînt cazaţi „căutaţii”, adică aceia care procură tot timpul cafea. Un fel de Luţu al lui Gicuţă! „Răgăliile”, adică fraierii, dorm la ultimul nivel, la fel şi „păpuşile”. Ia, să vedem, ghiciţi unde doarme MM? GLUMESC!

Locul la şmecheri l-am cumpărat cu 5 cartuşe de ţigări „împrumutate”, aşa că dorm în linie cu colegii din fotbal. Apropo, sînt 3 reguli de bază pentru a supravieţui în penitenciar: să nu fii „sifon”, „bulangiu” sau „măgar”, scuzaţi-mi limbajul. Adică, să nu torni, să nu te dai la alţii şi să nu baţi. Cu ultimele două n-am nici o treabă, nu sînt o fire violentă, însa Giovanni o încalcă pe a treia frecvent. Ieri, spre exemplu, a luat foc pe un gardian, care îi adusese ProSportu’.
– Bă săracule, ce scrie, mă, aici?, l-a întrebat.
– ProSport, i-a răspuns ăsta.
– Păi vezi, mă, că eşti prost? Eu ţi-am cerut Gazeta, că sînt băiat de oraş, iar tu încurci ziarele? Că te fac sărac.
– Don Giovanni …
– Ce Don, bă, că eşti sărac. Şi nespălat. Pentru că miroşi, am văzut eu că miroşi, asta nu poţi să negi! Eu am Calvin Klein şi tu ai miros de transpiraţie. Asta e, dacă vrei să te iei la mişto cu mine, ne luăm, Gardianule, ce să fac!? Ştii ce vorbeşte lumea de tine?
– Ce?
– Ultima speţă. Beţiv. Şpagangist. Aşa vorbesc colegii tăi, ăia pe care îi pun eu să-mi cumpere Gazeta. O hahaleră a penitenciarelor româneşti, asta eşti! Dă-mă în judecată!
– Păi…
– Dar să te speli înainte! Eu m-am bărbierit, mi-am dat cu parfum, să arăt frumos, dacă tu încurci ziarele, dis-de-dimineaţă, transpirat, ce să-ţi fac? Că miroşi. Uite, te şi scuip. Vrei să vezi?

Apoi l-a luat de nas şi l-a scuturat ca pe Nicu Badea la o şedinţă acu’ 3 ani. În fine, aici totul se derulează sub îndrumarea şefului de cameră, care, v-aţi prins, e Giovanni. Cel mai important pentru deţinuţi e să nu-l supere, pentru că de el depind pachetele şi rapoartele. MM, spre exemplu, plînge tot timpul, e speriat rău, săracu’. Dacă ar şti Gicuţă că generalul lui e, de fapt, un soldat, s-ar lua cu mîinile de cap. Iar nenorocitu’ de Borcea îl şicanează nonstop: „Ia bagă, MM, cîntecu’ ăla!”, îi zice. Şi ăsta începe: „Sînt fericiiit. Şi mă simt bineee…” Iar ăştia se prăpădesc de rîs, miliţienii!

În fine, cum, necum, a mai trecut o zi în care n-am cheltuit nici un ban, ce-ţi poţi dori mai mult de la viaţă? Libertate, poate, dar se rezolvă şi asta, avocatul mi-a inventat 8 boli. Conform numerelor 5, 6 şi 7, nu suport detenţia, deci o să ies curînd. Aveţi grijă de voi!

P.S. Vă mai scriu.