Pînă la Barcelona, halta Celtic
Echipele românești mai au cale lungă pînă la arta jocului impus, dar ar fi extraordinar să deprindă pe parcurs arta de a învinge adversarul. Atît. Simplu? Întrebați-i pe scoțieni!Â
„E rușinos pentru noi”, spune Messi după ce Barcelona a pierdut […]
Echipele românești mai au cale lungă pînă la arta jocului impus, dar ar fi extraordinar să deprindă pe parcurs arta de a învinge adversarul. Atît. Simplu? Întrebați-i pe scoțieni!Â
„E rușinos pentru noi”, spune Messi după ce Barcelona a pierdut la Celtic. „Antifotbal sau nu, i-am învins”, declară venezueleanul Miku, participant la victoria cu 2-1. Între acestea două pare să se contureze, palid, condiția performanței în fotbalul viitor.
Nu, nu e rușinos să fii Barca și să pierzi, fie și la Glasgow. Celtic nu are trusele magice ale lui Lance Armstrong, doar a alegat eficient și a țintuit cu noroc, șlefuind aceleași arme cu care se lăuda prima generație de scoțieni învățată cu fotbalul. Au mai grefat cu un kenyan, un grec, un suedez, dar tot ce-au auzit prin sînge și ce i-a îndemnat nord-irlandezul Lennon au aplicat. Victoria intră în categoria surprizelor, probabil zeci de mii de bilete la pariuri au foșnit la rupere, într-o simfonie a disperării: dar Celtic nu pierduse cu Benfica, învinsese la Spartak Moscova, pierduse la limită, 1-2, pe Nou Camp. Iar pentru mine, cel puțin, victoria asta dîrză și chinuită, nu sînt fan Real Madrid!, e mai plăcută decît Nordsjælland-Juventus 1-1, meci după care nordicii vor rămîne probabil în istoria Ligii cu acest unic punct.
Acum, partea a doua, mai înspre noi: care e fotbalul unanim acceptat drept fotbal, dacă asupra antifotbalului toată lumea pare să fie hotărîtă? N-am fi vrut, oare, și noi să învingem acasă Olanda, să facem treaba asta „rușinoasă” și eficientă? Nu ar fi preferat CFR un 2-1 marca Celtic în locul unui 1-3 marca Gruia? „Dacă joci de la egal la egal cu Barcelona, iei 5 goluri și te faci de rîs”, completează Miku. Mai simplu și mai cinstit de atît, nici că se poate.
Ne-a fost dor multă vreme de spectacol în Liga 1. Acum mai avem parte, uneori, și de viteză, de două-trei driblinguri, răsturnări de scor. Avem o cutie cu artificii și un pumn de confetti, dacă e chiar sărbătoare, mai vedem. Dar mai acut decît dorul de fantezie mi se pare jindul după victorii mari. Un 2-1 cu Barcelona în Ligă, eliminarea unui nume mare din Europa League, o calificare la un Campionat Mondial și un parcurs decent acolo: acestea edifică, pun în mișcare organismul fotbalului, construiesc și contează a la long mai abitir decît multe.
La nivel elementar, o partidă chiar e un duel între două combatante și atît: cine a spus că trebuie să ai același croșeu și același joc de picioare ca adversarul, pentru a fi declarat cîștigător? Ba nu e chiar mai interesant pentru public să-l urmărească pe cel mai slab cum încearcă să inventeze soluții pentru a opri morișca favoritului?
Pînă ajungem noi să învățăm ceva de la Barcelona, e important să furăm măcar asta de la Celtic: pentru Goliat îți trebuie praștie și fugă, e vreme și pentru asedii, cu Ross County sau Inverness.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Toate articolele