Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

La vida es una tombola

Despre aniversarea lui Maradona şi noi, cei care am învăţat să-l iubim pe Youtube şi din amintirile altora

Noi, care l-am prins pe Maradona jucînd abia la World Cup ’94, sîntem în situaţia unor arheologi blestemaţi. Cei care au nevoie […]

miercuri, 31 octombrie 2012, 10:11

Despre aniversarea lui Maradona şi noi, cei care am învăţat să-l iubim pe Youtube şi din amintirile altora

Noi, care l-am prins pe Maradona jucînd abia la World Cup ’94, sîntem în situaţia unor arheologi blestemaţi. Cei care au nevoie de nopţi îndîrjite şi înţelepciune ca să scoată din bolovanul diform amfora de aur, cea care exista dinaintea glodului, cea care l-a făcut pe bolovan să existe, în toată hidoşenia lui.
Noi am rămas cu urletul bestialic din faţa camerei video după golul fără miză, de 3-0, împotriva Greciei. Cel pe care „Dumnezeul argentinian” de care doar auziserăm îl elibera efedrinat şi parcă fără noimă. Cum să urli la 3-0 cu Grecia, în grupe? Dar oare ce ştiam noi atunci?

Numai că tot noi avem şansa cu două tăişuri a lumii de azi, în care ne-am încăpăţînat să ne naştem: sîntem veri primari cu youtube, fraţi de sînge cu internetul şi dvd-urile, nepoţi de spiţa a treia cu casetele video. Şi unii îl iubim pe Maradona. Inexplicabil? Imposibil? Păi, nu sînt aşa toate iubirile, de cînd lumea?
Noi, aceştia, ne-am îndrăgostit de Maradona din amintirile taţilor şi bunicilor, la fel cum copiii navigatorilor cred uneori că au văzut Africa după atîtea poveşti cu debarcări la Tunis. Am înghiţit mitul pe nemestecate, apoi l-am desluşit în măruntaiele lui cu gheare atît de concrete. Cum să iubeşti un drogat, un risipitor, un nevrednic?

Şi l-am iubit mai departe, ca pe soţii, la aniversări şi rememberuri. Cu un suflu pervers, pornit din adevărul că nu bărbaţii politicoşi şi cu unghiile tăiate cuceresc femeile-furtună, ci regii de mahala cu vorbele şi talentul netransmisibil în buzunar. Cum ar veni, niciodată Pele, instituţia, sincronizarea, efigia. Şi totdeauna Maradona.

N-am fost pe stadioane cu Diego, nu l-am văzut nici alb-negru în plină glorie, ne-am cununat pe internet cu legenda şi ne-am căsătorit pe ascuns cu omul acesta nici prea frumos, nici prea inteligent, nici prea bogat. Tocmai pentru că a rămas atît de uman în viaţă şi fotbal, trişînd şi sfîrşind trişat, împiedicat, dar, mai presus de toate, viu!

În lumea lui Lance Armstrong, a existat şi Maradona. În fotbalul eficient, a existat şi Diego. Peste pîrghiile FIFA şi UEFA şi dincolo de fiecare pixel al fiecărui ecran de laptop pe care se joacă fotbal acum, e urletul acela după golul inutil cu Grecia, din ’94. În mirosul de hoit cu care blaturile umplu sportul acesta, golul cu mîna al argentinianului e poezie limpede de preşcolar.

Acum se zvoneşte că îl vrea antrenor Blackburn Rovers, după ce a clacat în Emiratele Arabe Unite, la Al Wasl. Aşa e viaţa lui Diego, „es una tombola”. Săptămîna asta a împlinit 52 de ani. Şi unii dintre cei care se îndrăgostesc pe internet n-au uitat. Pentru că sportul poate face lumea mai bună, dar uneori e suficient să o facă doar puţin mai frumoasă.

Comentarii (14)Adaugă comentariu

costinescu (3 comentarii)  •  31 octombrie 2012, 22:23

mmm, manu chao…..

PuscasuFlavius (2 comentarii)  •  31 octombrie 2012, 23:01

l-am vazut din 82 la barca… in 86 aveam 11 ani… am urat Barca intotdeauna dar il iubesc pe Messi… am iubit Realul dar il urasc pe CR7… Diego a foft UNIC….
A, apropo, sunt FAN JUVE! LA MULTI ANI DIEGO!

PuscasuFlavius (2 comentarii)  •  31 octombrie 2012, 23:04

…si mexico86 a fost la noi la Tecuci pe moscova

Freddy RE (14 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 0:18

Cum ar veni, niciodată Pele, instituţia, sincronizarea, efigia. Şi totdeauna Maradona. Cam asta e tot ce trebuie sa retinem… Stick it to the man!

Felicitari pentru articol. Top shelf.
La multi ani Diego! Viva la revolucion!

Freddy RE (14 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 0:21

Si daca Pele a ridicat stadionul in picioare inca de la incalzire, eu imi scot laptopu’ din priza, acum:
http://www.youtube.com/watch?v=NZ2976_rR_s

Flaviu (8 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 9:43

l-am vazut jucand doar din 1990, pe cand juca la Napoli, cred ca era inaintea Campionatului Mondial…auzisem de el inanite de 1989, din 1986 cand tatal meu mergea si urmarea meciurile de la Campionatul Mondial intr-un alt loc al localitatii unde se prindeau bulgarii care transmiteau acel Campionat Mondial (era greu atunci sa urmaresti alte meciuri internationale decat a echipelor romanesti, tot ce puteai sa vezi era doar ce transmiteau bulgarii)….auzisem ca e cel mai bun din lume, cel mai spectaculos si dupa 1990 am asteptat cu sufletul la gura sa il urmaresc, noroc cu antenele parabolice…stiu ca inaintea fiecarui meci, asteptam cu sufletul la gura sa il vad si nu m-a dezamagit niciodata din punct de vedere a jocului…mi-a placut cum s-ar spune, de la prima atingere de balon, am observat un jucator care stia sa vrajeasca mingea si sa i se lipeasca de picior, cum nu mai vazusem pana atunci, poate doar pe Gullit sau Marco van Basten si eventual Savicevic in aceea perioada, pentru ca eram si sunt fan infocat a lui Milan, insa Maradona m-a facut sa il indragesc cu fiecare joc urmarit (si chiar, desi tineam cu Milan, simpatizam cu Napoli, doar datorita lui, datorita magiei din driblingurile lui, din pasele lui si da, din golurile lui, si golurile dupa curse nebune, in care insira jucatorii pe drum ca pe niste margele dintr-un sirag….si mi-au placut, jongleriile, ce putea sa faca cu mingea, nici un jucator nu putea sa faca ce am vazut la el, parca mingea a fost facuta si lucrata pentru piciorul lui, parca el se nascuse cu mingea in brate, parca avea un magnet ascuns in gheata, iar mingea era de metal, parca era un extraterestru care stia tainele imblanzirii mingii…o da, Dumnezeu, i-a dat acestui om un talent incredibil, l-a inzestrat cu un har special)….apoi l-am vazut la campionatul Mondial din Italia 1990, unde a fsot cel mai bun jucator al turneului final, alaturi de Caniggia…si de atunci mi-a devenit unul dintre jucatorii mei preferati…
http://www.youtube.com/watch?v=QtMgJAunt9U – i-a uitati ce putea sa faca cu mingea, l-am vazut pe la vreo 40 si ceva de ani, cum jongla cu mingea, pur si simplu senzational….
pacat de cei 2 ani de suspendare din cariera sa si de inca 1 an de absenta din cauza accidentarilor….si cum spunea si el, daca nu se droga, probabil ne arata mult mai mult si mult mai multe decat ne-a aratat….

Flaviu (8 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 9:50

i-a uitati ce faze si ce goluri realiza la Napoli…http://www.youtube.com/watch?v=_ipl1mInKbY&feature=related

RipensiaVenus (2 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 15:55

Freddy #5, si retine ca ala era tot antrenamentul pe care-l facea intreaga saptamana :))

adi_stelistul (32 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 17:28

Eu stiu despre el inca dinainte de Espagna’82, cand a sucit mintile conducatorilor Barcelonei care au oferit o suma ireala pentru transferurile de atunci, 20 milioane de euro, determinand fiscul spaniol sa intervina si sa ceara plata in transe a sumei pentru a nu transfera o suma atat de mare in valuta forte (Spania era si ea la cativa ani dupa o dictatura crunta si ineficienta economic). Cu 3 ani inainte impresionase la CM de juniori, luand titlul de jucatorul editiei (la 2 ani dupa el acelasi titlu revenea lui Romulus Gabor – ce mai stiti de el?), dar a dezamagit in Spania, unde a prins un singur meci bun, 4-1 cu Ungaria (imi amintesc si acum jelania comentatorului ungur – la noi nu s-a transmis cu un „oioioioi” sau cam asa ceva cand Maradona croseta apararea maghiara). A dezamagit si la Barca, asa ca a trecut la Napoli. A castigat singurele 2 titluri din istoria clubului, singurul trofeu european si a devenit jucatorul emblematic al clubului. La nivel de nationala a facut un mondial fabulos in Mexic (nu pot uita golurile cu Anglia, dar nici pasa catre Burruchaga cu care a castigat finala) si unul foarte bun in 1990.
Eu l-am vazut si il consider cel mai bun jucator de fotbal din lume. Asa cum generatia parintilor nostri l-a considerat pe Pele cel mai bun, cum „copiii” de acum vor ramane cu Messi si cum bunicii l-au vazut pe Leonidas, golgeterul din 1938 (marturisea Ioan Chirila ca un ziarist mai batran s-a jurat ca acesta a fost cel mai bun jucator din istorie, peste Pele sau Maradona).

adi_stelistul (32 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 17:29

Erata: suma oferita de Barca in 1982 pentru Maradona era de 20 de milioane de dolari, nu de euro, evident. 🙂

Flaviu (8 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 17:59

http://www.youtube.com/watch?v=DvbHvl4hRBQ&feature=related – uitati cum a fost primit la intoarcerea in Napoli in 2005, fantastic, cata iubire pentru acest om din partea napoletanilor, il sufocau pur si simplu cu dragostea lor, am ramas fara cuvinte…
http://www.youtube.com/watch?v=Oi7-HPOs6gU&feature=related – intoarcere lui Maradona pe San Paolo, la reunirea marii echipe a lui Napoli, cea mai mare din istoria clubului dintre anii 1986 – 1990…fantastica atmosfera in fata unui stadion arhiplin, ce primire extraordinara i-au facut
http://www.youtube.com/watch?v=TClYDs3yG74&feature=related – un clip cu venirea lui la Napoli, pe San Paolo, si cu momente importante de la Napoli, acceasi dragoste fata de el…
http://www.youtube.com/watch?v=7qMcShj1FSQ&feature=related – uitati ce goluri si ce faze realiza si ce goluri inscria la Napoli si de ce e atat de iubit la Napoli, dar si in toata lumea….merita urmarit!!!!!!!

Genu (9 comentarii)  •  1 noiembrie 2012, 21:32

In ’94 Argentina joaca cu noi pe terenul acela de jeratec american. In tribune, in vacarmul de pasiune latina, in prejma caruia ne simteam mici ca Chitila fata de Buenos Aires, Maradona. Avea un aer cumva vinovat, dar astepta cu maxima emotie verdictul completului din infern. Totdeauna fusese un patriot, iar mana sa la inima din timpul acelui imn verdian al tarii sale, pe care un barbat obosit ce se rade isi poate regasi pofta de viata, nu era poza. In plus, omul avea o predispozitie lacrimogena foarte umana, ceva in genul lui Sean Penn, de-ti venea sa-i ierti toate pacatele. Era din galeria aceea de barbati mici cu inima mare-Pacino, Paquiao sau Doroftei.
Inutil de povestit deznodamantul marcat sub pleoapa fiecaruia de stiletul lui Iliuta, Hagi, & co. Vreme de betie. Dar, acolo, sus, in tribune, in mijlocul acelei taceri datatoare de infarct si sagetata din cand in cand de cate-un tipat de fata frumoasa, in mareea alb-albastra, barbatul acela mic, cu aer de domn venit de jos, plangea ca un copil. Dupa ce daduse pe sub scaun pase decisive lui Batistuta pe parcursul intregului meci. Aproape ca mi se parea indecenta bucuria dezlantuita in meleu a baietilor lui tata Puiu, ce probabil ca atunci si-a pierdut icoanele facatoare de minuni daruite de parintele Argatu. Si pe care nu le-a mai regasit niciodata. Strict estetic, eram mai cucerit de baietii aceia obligatoriu pletosi si risipitori, rapusi de niste suti balcanici in zi de gratie. Si de fetele acelea din tribune, ce ti-ar fi oferit totul daca erai intr-adevar barbat, fara sa te masoare din priviri cu acea siretenie marunta de Maricica sau Lenuta. Dar inainte de toate, micul om mare intra in mica istorie dus de dupa umeri de apropiatii aceia de care nu s-a dezis niciodata si care i-au risipit banii si noptile.
M-am intrebat intotdeauna daca Maradona nu merita o derogare de la regulile antidoping. Cum ar fi fost ca lui Verlaine, Poe sau Omar Khayyam sa la interzici sa bea? Diego lua cocaina precum Jimmy Hendrix sau Peter Green. Nu ca trisorul acela american din ciclism, emblema mediocritatii sirete, si care pe bune nici cu masina nu l-ar fi intrecut pe don Miguel Indurain. A-l pune pe Maradona in categoria infamilor de tip Ben Johnson sau a mutantelor redegiste e sigur o blasfemie. Ca si cum i-ai pune pe naivi langa natangi.

bach (4 comentarii)  •  2 noiembrie 2012, 23:21

Sa il pui pe Diego langa Armstrong este ca si cum l-ai pune pe Rodrigo sau Manu Chao langa… Pepe! Felicitari pentru articol, este excelent. Iar comentariul lui Genu este chiar mai bun! JUSTICE FOR CRAIOVA!

Pelusa (1 comentarii)  •  11 noiembrie 2012, 22:50

Pentru toţi cârnaţii şi habarniştii, fani Messi (un extraordinar talent, dar mult sub Maradona) si fani Ronaldo:

Maradona va ramane in continuare cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor pana la proba contrarie. Rahat prespalat Messi este extraordinar de bun, dar va trebui sa confirme ca este LIDER in alte conditii, nu cand are o masinarie langa el. La fel si ZEROBARAT Ronaldo. Zerobarat, in afara de viteza habar n-are cu mingea, la nationala Portugaliei e nul, la fel si Messi la nationala, aici se vad CAMPIONII bai habarnistilor…
Ce tare era SINAN PASA cand avea langa el zece miliarde de otomani, 13 miliarde de tunuri, 100.000 de steaguri cu cap de mort si armata de 1000000000000000000000 de otomani echipata toata cu vesta antiglont, antisuriu etc…
Pai nu era bai, capete seci, mai tare un Mihai Viteazul care din c4c4t facea bici?

Ma rog, pentru cine pricepe ce vreau sa spun…

Comentează