Blestem german şi încăpăţînare portugheză

Real Madrid a pierdut din nou în Germania şi pentru că Mourinho nu are timp să promoveze tineri.

De cînd a plecat de la Porto, Jose Mourinho n-a pierdut niciodată un meci în luna octombrie. E o simplă informaţie, o […]

Real Madrid a pierdut din nou în Germania şi pentru că Mourinho nu are timp să promoveze tineri.

De cînd a plecat de la Porto, Jose Mourinho n-a pierdut niciodată un meci în luna octombrie. E o simplă informaţie, o notă dintr-o statistică probabil fără relevanţă. Mult mai relevantă ar fi o cifră a fotbaliştilor promovaţi de Jose Mourinho de la echipele de juniori ale cluburilor pe care le-a antrenat.
Nu ştiu să fi căutat cineva vreodată această informaţie. Şi asta dintr-un motiv simplu. Jose Mourinho nu e un antrenor cu aplecare spre acest domeniu. Că a fost Chelsea, că a fost Inter, că este Real Madrid, linia e aceeaşi. Portughezul a preferat să cumpere decît să crească, de cele mai multe ori prin intermediul amicului Jorge Mendes, asta şi pentru că a avut mereu o cotă foarte mare, ce-i dădea dreptul să solicite, iar solicitarea să fie mereu acceptată.
Sînt însă momente cînd, poate, e bine să te abaţi de la drumul iniţial, să faci şi unele concesii, să laşi deoparte personalitatea şi să iei în seamă ce zic şi ceilalţi. Real Madrid a mers în Germania fără nici un fundaş lateral de meserie. Sigur, asta nu e vina lui Mourinho, virusul FIFA continuă să facă ravagii sub privirile şefilor fotbalului mondial, care nu mişcă un deget. Nici planificarea lotului nu poate fi discutată. În fond avea la dispoziţie doi oameni pentru stînga, Marcelo şi Coentrao, alţi doi pentru dreapta, Arbeloa şi Ramos, plus destule variante pe zona centrală care să-i permită permutări. Dar, neavînd nici un fundaş lateral de meserie, Mourinho a decis să improvizeze în loc să încerce măcar să se uite spre echipa a doua. Real Madrid Castilla are cîţiva jucători cu care să te cîrpeşti în caz de avarie, aşa cum se prezenta situaţia înaintea meciului cu Borussia.
Dacă pe dreapta s-a mers pe o variantă comodă, Ramos, pe stînga s-a apelat la Esssien, unul dintre credincioşii soldaţi ai comandantului portughez. A fost mutat Pepe ca fundaş central-stîng, pe picior schimbat, iar stîngăciile acestuia au apărut imediat, în vreme ce Xabi Alonso a fost şi el orientat să acopere eventuale carenţe în acea zonă. Una extrem de delicată la Real, căci acolo joacă şi Cristiano Ronaldo, iar Cristiano, în afară de meciurile cu Barcelona, face rar faza defensivă. Toate aceste mişcări au destabilizat echipa. Mai ales că s-a accidentat şi Khedira, un alt „virusat” de FIFA. În locul său, Modrici n-a fost prea de ajutor pentru Xabi Alonso. Iar „quarterback”-ul lui Mourinho a muncit ca un cîine pe faza defensivă, dar n-a mai avut resurse pentru cea ofensivă. Şi, cum, în general, Real începe tranziţia pozitivă de la Alonso, lipsurile au fost evidente.
Prestaţia lui Varanne, simplă şi sigură, e o probă că Mourinho a greşit neapelînd la tinerii pe care-i avea ca variante la echipa a doua. Aşa că, dincolo de eşecul din teren, Mourinho a mai pierdut un meci în luna octombrie. Meciul cu propriile concepţii.

P.S Două vorbe despre Dortmund. Merită mult mai mult, e limpede. Jurgen Klopp a beneficiat de circumstanţele de mai sus şi a ştiut să le folosească în interesul său. E un intelectual al fotbalului, iar echipa sa joacă electric, la fel fel ca tricourile pe care le poartă. Atunci cînd ai în spate un asemenea public, ai toate motivele s-o faci. Relaţia dintre Borussia şi fanii săi e una din frumoasele poveşti de iubire ce ţin în viaţă acest sport. Poţi să cîştigi sau să pierzi, dar niciodată n-ai voie să dezamăgeşti pe cineva care te iubeşte necondiţionat.