Vînătorul de comori

În cariera sa, Louis van Gaal a propus fotbalului mare nume de tineri fotbalişti care, între timp, au devenit uriaşi.

Poate că multora li se va părea stranie formula de echipă a Olandei din meciul cu România. Sau, mai bine […]

În cariera sa, Louis van Gaal a propus fotbalului mare nume de tineri fotbalişti care, între timp, au devenit uriaşi.

Poate că multora li se va părea stranie formula de echipă a Olandei din meciul cu România. Sau, mai bine zis, numărul mare de fotbalişti tineri şi foarte tineri cărora Louis van Gaal le-a găsit locul în modulul tactic gîndit de el. Nu este însă doar un episod singular, e o caracteristică a acestui antrenor olandez, ajuns la 61 de ani, în a cărui carieră se regăsesc un număr foarte mare de tineri promovaţi.

La 20 de ani, Louis van Gaal era legitimat la Ajax. N-a avut niciodată privilegiul de a-şi construi o carieră de jucător la această echipă. Antrenor era pe atunci românul Ştefan Covaci, care nu i-a dat prea multe oportunităţi. Poate şi de aceea, o dată ajuns pe scaunul lui, Van Gaal a procedat de manieră total opusă. În paranteză fie spus, debutul său ca fotbalist în Eredivisie e legat tot de un român, Mircea Petescu, care antrena pe vremea aceea echipa Telstar.

Van Gaal i-a fost o bună perioadă secund lui Leo Beenhakker la Ajax. Tocmai plecase Johan Cruyff la Barcelona, iar cei doi au preluat echipa din Amsterdam. Era vara lui 1988, iar vedeta „lăncierilor” era Dennis Bergkamp. În 1991, Beenhakker a luat drumul Madridului, ceea ce s-a convertit în marea şansă a lui Van Gaal. dar, veţi vedea mai tîrziu, a multor fotbalişti.

Perioada Ajax
Există o certă confuzie cu privire la anumite nume. Trebuie lămurit din prima faptul că Bergkamp (18 ani), Richard Witschge (19 ani) şi Ron de Boer (18 ani) au debutat cu Cruyff, iar Frank de Boer (19 ani) a făcut-o cu Beenhakker, dar cu Van Gaal ca asistent. Însă apoi au urmat alţii:
Edwin Van der Sar (22 de ani). Teoretic, el debutase cu Beenhakker, însă a fost adus de Ajax la solicitarea lui Van Gaal. Iar sub mandatul acestuia a devenit titular, în locul lui Stanley Menzo.

Michael Reiziger (18 ani). Un meci, de debut, sub mandatul lui Beenhakker. Apoi împrumut la Volendam şi Groningen. Van Gaal l-a readus şi i-a oferit, în sezonul ’94-’95, postul de fundaş dreapta.
Edgar Davids (19 ani). Tehnic vorbind, şi el a debutat cu Beenhakker, pe 6 septembrie 1991, într-un meci cu Waalwijk. Dar fix în acea lună, Beenhakker pleca la Real, iar Van Gaal s-a ocupat de creşterea lui. În acel sezon a jucat 16 meciuri şi a marcat două goluri.
Clarence Seedorf (16 ani). Van Gaal îl debutează la 16 ani şi 242 de zile, convertindu-l, atunci, în cel mai tînăr debutant al Ajaxului.
Jari Litmanen (22 de ani). E o extrapolare, dar faptul că Van Gaal a descoperit în el înlocuitorul perfect pentru Bergkamp merită semnalat. Venea totuşi din fotbalul finlandez, fără nici un fel de expunere la acea vreme.
Mark Overmars (21 de ani). Van Gaal l-a adus de la echipa a doua a lui Wilem Tilburg. În primul său sezon la Ajax a jucat, în toate competiţiile, 40 de meciuri, marcînd 13 goluri.
Finidi George (23 de ani). Van Gaal l-a adus direct din Nigeria, de la echipa Sharks. Nwankwo Kanu (17 ani). A fost adus în acelaşi timp cu Finidi, de la o echipă cu nume imposibil, Iwuanyanwu Nationale, pentru 200.000 de dolari. A jucat 54 de meciuri pentru Ajax şi a dat 25 de goluri, apoi a fost vîndut la Inter, cu 4,7 milioane de dolari.
Patrick Kluivert (19 ani). Zlatan Ibrahimovici îl consideră şi acum idolul lui. Spre deosebire de suedez, care caută cu disperare prima lui Ligă a Campionilor, Kluivert a cîştigat-o în sezonul său de debut, 1994-1995, marcînd şi golul din finala cu Milan.
Cei de mai sus sînt numele cele mai importante. În cei 6 ani de mandat la Ajax, Louis van Gaal a propus şi alte variante, Musampa, Silooy, Bogarde, care n-au avut apoi acelaşi succes.

Prima perioadă la Barcelona
În 1997, Louis van Gaal pleacă la Barcelona. Găseşte un club în criză de nervi, după două despărţiri traumatizante pentru suporteri, a lui Johan Cruyff, în 1996, şi a lui Ronaldo, brazilianul, în vara lui 1997. În cele 3 sezoane din prima aventură catalană, Van Gaal a fost foarte puţin iubit, deşi a adus clubului două titluri în primii doi ani. Asta în principal urmare a obsesiei sale de a umple lotul de olandezi şi, în mai mică măsură, de brazilieni, ceea ce, după perioada Cruyff, nu le-a picat deloc bine pretenţioşilor catalani. Cu toate acestea, de această perioadă se leagă cîteva nume propulsate în fotbalul mare.

Xavi Hernandez (19 ani). Cel mai bun pasator al momentului a debutat în al doilea sezon al lui Van Gaal, pe 18 august 1998, în prima manşă a Supercupei Spanie, cînd a şi marcat. În acel campionat, într-un meci cu Valadolid, pe 20 decembrie, Xavi marchează golul unei victorii care i-a salvat scaunul lui Van Gaal, ameninţat atunci cu demiterea. Echipa catalană era pe locul 11 din 14 etape, tocmai pierduse acasă cu Villarreal (1-3 cu două goluri antologice Craioveanu) şi afară din Europa.
Carles Puyol (22 de ani). Căpitanul de azi al Barcelonei debutează pe 2 octombrie 1999, la Valladolid. Intră ca titular şi joacă, pe parcursul sezonului, 37 de partide.
Pe lîngă cei de mai sus, în acea perioadă de 3 sezoane au mai apărut nume precum Mario Rozas, Jofre, Sergio Santamaria, Nano, Okunowo, cel ce avea să ajungă şi pe la Dinamo, şi Gabri.

A doua perioadă la Barcelona
În vara lui 2002, Louis van Gaal ajunge din nou la Barcelona. Venea după o perioadă neagră a carierei sale, cea a primului mandat la „naţionala” Olandei, terminată prost cu necalificarea „Potrocalei Mecanice” la Mondialul asiatic.

Primit cu evidentă ostilitate de public şi presă, Van Gaal nu rezistă pînă la finalul sezonului 2002-2003, fiind înlocuit cu Radomir Antici. Găseşte însă timp pentru a introduce în fotbalul mare cîteva nume importante şi astăzi.

Victor Valdes (21 de ani). Debutează pe 1 septembrie 2002, cu Atletico Madrid. Van Gaal a mers pe mîna lui în dauna argentinianului Bonano, dar ulterior s-a certat cu el pentru că portarul refuzase să meargă înapoi la echipa a doua, pentru cîteva etape.
Andres Iniesta (19 ani). Van Gaal n-a avut prea mult timp să lucreze cu Andres, dar el l-a debutat, într-un meci de Liga Campionilor, cu FC Bruges.
Thiago Motta (20 de ani). Tehnic, Motta, format la La Masia, debutase în mandatul lui Rexach, dar cu Van Gaal a devenit titular la echipa catalană.
În acest al doilea mandat al lui Van Gaal la Barcelona au apărut în fotbalul spaniol numele lui Oleguer, Fernando Navarro (azi la FC Sevilla, campion european cu Spania în 2008) sau Sergio Garcia (azi la Espanol, şi el campion european cu Spania în 2008).

Episodul Alkmaar
Nici la Alkmaar, Louis van Gaal n-a uitat de preocuparea sa pentru tineri. A stat la AZ 4 sezoane, cu un titlu de campion, în 2008-2009, la capătul unui campionat fabulos, 28 de meciuri consecutive fără eşec, din care 11 fără gol primit. L-a aruncat în fotbalul olandez pe starul naţionalei de azi, Jeremain Lens, la 18 ani, şi a propus alte cîteva nume: Moussa Dembele, Mounir El Hamdaoui sau Stijn Schaars.

Episodul Bayern Munchen
A urmat perioada Bayern. Putea fi una glorioasă, dar un anume Jose Mourinho, cel ce i-a fost asistent în prima sa perioadă la Barcelona, s-a opus. Cu campionatul şi cupa cîştigate, Bayern avea nevoie de Liga Campionilor pentru ca Van Gaal să intre, cu o triplă istorică, în cartea de aur a clubului bavarez.

Cele mai importante nume propuse de Van Gaal în episodul Bayern sînt azi extrem de importante pentru „naţionala” Germaniei: Thomas Muller şi Holger Badstuber. Ambii debutaseră sub comanda lui Klinsmann, dar Van Gaal e cel care, ca şi în cazul multora dintre cei enumeraţi mai sus, a avut deplină încredere în ei.

Poate să-ţi placă sau nu Van Gaal. Însă n-ai cum să nu observi că Olanda a beneficiat din plin de munca lui. Iar strălucirea Barcelonei lui Guardiola şi a Spaniei lui Del Bosque se bazează pe 3 oameni pentru care Van Gaal a avut, la un moment dat, ochi: Xavi, Iniesta şi Puyol. Atenţie, aşadar, la aceşti tineri pe care-i vom vedea pe Naţional Arena!