Politică şi beţie

De cînd s-a decis să intre în politică, patronul Stelei e atacat constant. Va trebui să fie mult mai atent la detalii. Inclusiv la cele ce ţin de imagine E greu de găsit un subiect abordabil cu doar cîteva ore […]

De cînd s-a decis să intre în politică, patronul Stelei e atacat constant. Va trebui să fie mult mai atent la detalii. Inclusiv la cele ce ţin de imagine

E greu de găsit un subiect abordabil cu doar cîteva ore înainte de un meci atît de important precum cel cu Olanda. Important, dar nu decisiv, să ţinem cont de asta. Două teme au fost în centrul atenţiei în acest week-end fără fotbal. Apropo, nu-i aşa că week-endurile fără campionate sînt tare plictisitoare? Mie aşa mi s-a părut. Unu ar fi intrarea lui Gigi Becali în USL, cu decizia sa de a candida pentru alegerile parlamentare. Cel de-al doilea, aventura bahică a unor jucători de la Steaua, cu urmările, dizgraţioase, pe care le ştiţi.

Să le luăm pe rînd. Gigi Becali e antamat de USL pentru alegerile parlamentare. E decizia lor, pesemne că oamenii de acolo, mai bine pregătiţi decît noi, cei care nu sîntem acolo, au studiat problema, au calculat şi au ajuns la concluzia că e o mutare cîştigătoare. Imediat au apărut reacţii. S-au arătat unii la camere, oameni politici cum le place lor să se intituleze, care, luîndu-şi feţe afectate, de parcă ficatul nu le mai încăpea în carcasă, s-au apucat să spună că, vezi Doamne, Gigi Becali n-are. Ce n-are? Păi, cum ar veni, n-are autoritatea morală, n-are imagine, n-are cultură, n-are educaţie, n-are maturitate şi tot felul de alte calităţi, pe care dacă nu le are nu poate fi „om politic”. De parcă acest „om politic” e un soi de specie superioară, un supraom, un Dalai Lama, puritatea absolută a rasei umane.

Să fim serioşi. Nu-l agreez în exces pe Gigi Becali, n-am vorbit cu el, nu i-am frecventat palatul. Însă nu mă pot abţine să ma întreb şi să întreb cine sînt cei care-l atacă pe Gigi Becali? Cine sînt cei care vorbesc de autoritate morală? Nu cumva unii dintre ei, şi nu-s deloc puţini, sînt de vreo 20 de ani în această clasă politică şi şi-au construit averi colosale, trecute pe numele altora, că nu-s fraieri, ce naiba, ei sînt supraoameni, aţi uitat?! Cum au devenit ei milionari din bugetari? E o întrebare ce mai repede se transformă în refren decît să primească răspuns. Nu cumva unii dintre cei care vorbesc de educaţie s-au bălăcărit în multiplele campanii electorale pe la televiziuni? Nu cumva unii dintre cei care vorbesc de cultură s-au făcut de rîs pe diverse teme încercînd să pară mai deştepţi decît sînt?

Aşa cum e el, şi e, Gigi Becali ne e deja cunoscut. Cu relele sale, dar şi cu ceea ce a făcut bun, din banii lui, nu din combinaţii şi comisioane. Nu e cu nimic mai rău decît alţii. Între alegerile parlamentare şi alegerile televiziunilor comerciale pentru rating nu e nici o diferenţă. Acum, că a intrat în campanie, Gigi Becali va trebui să fie mai atent. La toate detaliile. Cum ar fi şi cel legat de excesele unor jucători. Pînă la urmă, faptul că nişte băieţi tineri au ieşit la un club şi s-au cam îmbătat nu e o dramă. Pe vremuri se spunea că nu eşti bărbat dacă n-ai făcut armata, nu te-ai îmbătat şi n-ai luat o boală venerică. Între timp, treaba cu armata s-a dus, bolile venerice şi ele, căci spre deosebire de vremurile de dinainte de ’89 există prezervative peste tot, a mai rămas beţia. Cumva trebuie să se distreze şi fotbaliştii, nu?

Dacă tot a intrat în politică şi trebuie să convingă oamenii să-l voteze, Gigi Becali ar putea să înceapă cu aceşti jucători. Nu să-i certe sau să-i amendeze, ci să le explice, ca un „băiat de oraş” ce-a fost, că nu poţi fi jucător la Steaua, echipa numărul unu a României, şi să te faci de rîs în halul ăsta! Există ieşiri şi pentru astfel de situaţii, există modalităţi de a te face nevăzut. Vi se pare că alţii de pe afară n-au exersat sportul cu paharul. Sînt sute de legende despre Ronaldo, ambii, Ronaldinho, Pique, Ramos, Alves, nu mai vorbesc de Terrz şi cei de prin Anglia. Diferenţa e că ei ştiu să iasă din momente de genul ăsta, eventual prin spate, eventual în spatele unor geamuri fumurii. Ei ştiu că imaginea contează.

Şi mai ştiu ceva. Că dacă eşti om noaptea, atunci e musai să fii şi ziua. Dacă se distrează mult, dar au la fel de multe realizări pe teren, e foarte bine. Dar dacă nu au aceste realizări, se autoexclud. Nici măcar nu e nevoie să fie excluşi de patron, antrenor sau conducător. Se pierd ei pe parcurs. Grupul îi respinge.