Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

Unde-s ziarele, unde-s fularele?

După ce a cîştigat România la Istanbul şi am sărit în sus ca un căpiat, cu palmele transpirate ca acum 18 ani, am înţeles că băieţii aceştia au încă o datorie, nebănuită de ei

M-am întrebat ani la rînd ce […]

sâmbătă, 13 octombrie 2012, 4:49

După ce a cîştigat România la Istanbul şi am sărit în sus ca un căpiat, cu palmele transpirate ca acum 18 ani, am înţeles că băieţii aceştia au încă o datorie, nebănuită de ei

M-am întrebat ani la rînd ce se întîmplă cu obiectele unei generaţii de suporteri. Unde se duc tricourile galbene cu numele lui Hagi scris strîmb pe spate, cu carioca, după World Cup ’94? Care e cimitirul albumelor cu abţibilduri de la Coppa del Mondo, cine ascunde „teneşii” ordinari cu miros de Auschwitz în care repetam golul lui Răducioiu? Ce s-a ales de paginile întîi ale ziarelor de după Cardiff, unde au ajuns „mingile de 35”, practic „unde sînt cei care nu mai sînt?”, după versul lui Nichifor Crainic. „Unde s-au dus, cînd au apus anii de sus ai gloriei lor?”

M-am întors în curtea cu boltă de viţă de vie, care mă păzea de orice: acasă, la bunici. Şi-am văzut o mogîldeaţă mergînd să dea de mîncare la păsări într-o bluză verde, cu mîneci lungi. O să rîdeţi copios: cu basma legată precis, bunica izbîndea printre curcani şi găini într-un tricou pe spatele căruia era cusut numărul 10, alb, discrepant şi încă strălucitor! Deasupra lui abia descifrai numele: Hagi. Încă rezistente literele, bunica îşi făcuse admirabil treaba acum 18 ani.

Am şi rîs, am şi plîns. În ordinea asta: un gîlgîit scurt şi apoi o căldură uriaşă şi insuportabilă în capul pieptului. Mi s-au legat în minte toate secundele în care am zărit aceste obiecte prin lume. Mi-am amintit unde sînt!

Am revăzut florăresele care schimbă apa la narcise îmbrăcate în treninguri, pantalon şi bluză, cu sigla FRF. Apoi cutia de carton în care am acceptat cu greu să stea abţibildurile şi „surprizele cu fotbalişti”. M-au năpădit picioarele altor zeci de bătrîni pe care i-am ochit trebăluind încălţaţi în „teneşi” cărora le tăiaseră spatele şi-i transformaseră în papuci de alergătură prin curţi. Apoi cîteva „mingi de 35” retezate pe jumătate şi umplute cu apă, din care beau cîinii. O serie inumană de bunici infatigabili, la sapă la vie sau la porumb, cu tricourile „naţionalei” moştenite de la nepoţi, să nu-i ardă soarele. Probabil singura moştenire inversă, tulburătoare şi de negîndit: ei, care nu le luau în serios, le-au schimbat tuturor obiectelor menirea, spre concreteţe.

După ce a cîştigat România la Istanbul, după ce m-am trezit sărind în sus ca un căpiat, cu palmele transpirate ca acum 18 ani, am înţeles că băieţii aceştia, Grozav, Torje, Chiricheş, Marica şi ceilalţi, au încă o datorie, nebănuită de ei, peste cele multe. Să inventeze umbra obiectelor astea, modificate, fireşte, pentru puştii de-acum.

Nu ştiu dacă om putea noi, peste ani, să facem ceva util din poza nepoţilor, salvată pe Ipad, cu golul lui Grozav din 2012. Dar cu un tricou al „naţionalei” care a fost la Rio 2014 jur că mă voi îmbrăca: fie că am să dau de mîncare la păsări, fie că voi aştepta un ziar electronic în faţa unui laptop cît cutia de chibrituri.

Comentarii (53)Adaugă comentariu

Viorel (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:05

Imi amintesc cum in anul 2000 la Euro purtam tricoul lui HAGI. Sper sa ne bucuram cu totii la CM de la RIO alaturi de tricolori ! HAI ROMANIA !

VALY C (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:06

„mingiile de 35” ???
mai lipseste un „decat” si „dupa” 🙂

Bernard Show (43 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:07

Foarte emotionant! M-ai facut sa retraiesc momente din copilarie, sa zambesc si apoi sa mi se puna un nod in gat…
Bravo!

G (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:09

BRAVO…!!!!!!!!!!!!

Bob (2 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:10

Interesant articol si cat se poate de adevarat ce ai scris, felicitari!

Nicholass (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:15

Sincere felicitari!!! Foarte frumos ilustrat!!!

Cip (22 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:19

Mamă, ce articol ! Demențial de bun ! Bravo, domnule !
Nu știi, gsp.ro, ce diamant ai în redacție !

fremen (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:24

Bravo, Bravo, Bravo….

liviu (6 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:29

Wow….

vali12 (11 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:33

Excelent !

Pitulice Alexandru (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:37

Extraordinar, mi sa facut pielea de gaina ……adevarat macar sa ajunga la jumatatea generatiei din 94…ce ani au fost atunci.

ovi (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:46

Super tare articolul. Fecilcitari.

radu (2 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:48

Uau! Ce articol! Fabulos ca pe gsp se poate citi asa ceva!

BRAVO!!!!!

rapid_visiniu (20 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:57

Bravo,bravo,excelent!!!
Am zambit si eu dupa trecut…cu lacrimi in ochi.Articolul tau e inteles numai de cei care s-au jucat cu acele mingi de „35”(atat costau),care isi formau numarul dorit pe spate cu pasta de dinti,care au iesit pe strazi dupa victoriile cu Argentina si Columbia…si care au adormit plangand dupa meciul cu Suedia.
Ai un mare respect din partea mea ca m-ai facut sa retraiesc acele vremuri.

toml (4 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:59

Am citit: transpiratie, Auschwitz,sarit in sus,WC94golul lui Grozav … si am dedus … mai bine nu spun ce. Sa-si de-a seama autorul.

berea la micul dejun (15 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 17:59

@VALY C
Dupa „y”-ul din coada numelui tau, se pare ca esti prea tinar sa stii ce-i aia „minge de 35”.
Te rog sa te retii de la comentarii neavenite si sa ne lasi pe noi astia mai batrini si nostalgigi sa ne bucuram de frumusetea acestui text…

Despre text in sine, o singura observatie: mi se pare cam neinspirat sa spui „tenesi cu miros de Auschwitz”. Ceea ce s-a intimplat la Auschwitz e dintr-o alta dimensiune, nu din cea a fotbalului, nici din cea a picioarelor murdare din copilaria noastra.
Iar la urma urmei ce n-as da ca pantofii mei de sport sa miroase a migdale amare dupa doua ore de alergare… 😉

Sergiu (2 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:01

Frumos, felicitari

mircea (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:01

Bravo tinere !
Frumos scris.

Gabriel Berceanu (34 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:08

@ toml: Nu, chiar nu mi-am dat seama. Imi pare rau 🙂 La ce te referi?
@ all: Multumesc frumos!

denethor (25 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:08

superb!!! am revazut crampeie din copilarie,bunicii care astazi,din pacate, nu mai sunt… esti tare,frate… felicitari!!!!!

maryo1971 (4 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:14

Bravo felicitari pentru articol .

adrian (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:16

bravos domnule! foarte rare momente de ” calitate” in presa de azi , mi-am amintit cum executam cornere in casa la mondialul ’90 cu mingea aia de „35” ce ma mai iubeau vecinii :-)))

berea la micul dejun (15 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:18

hai ca am comis-o iar… a se citi „nostalgici”, nu „nostalgigi”

Alex (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 18:49

Exact la genul ASTA de articol ma refeream Gabi, atunci cand spuneam ca-mi place cum scrii! Te bagi la o cronica Argentina – Romania, din Brazilia, in 2014? 😀

danm (55 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 19:49

E un articol deosebit chiar daca tiparit pe pagina Gazetei e posibil ca dupa un timp doi tarani sa manance pe el o buca’ de sunca cu ceapa 🙂

bingo (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 21:01

cam prea mult timp liber, in loc sa munceasca lumea pierde vremea saptamani intregi cu un amarat de meci de fotbal

sacalu (2 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 21:32

bere la mic dejun ?!? dupa o gura doua de palinca poate… in rest cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Doar cu observatia ca mingea de „35” era prea grea, eu o preferam pe cea de 13,50… jongleriile erau mai usor de facut chiar daca o mai lua vantul… offff, copilarie, tinerete, unde sunteti?!?!?

indisciplinatu (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 21:50

Nu stiu ce varsta ai ca dupa poza pari tinerel, da’ aia cu mingea de 35 m-a uns pe suflet..era din aia cu supapa da’ dac-o dadeai in trandafirii din parc plangeai dupa ea juma de an…
Eu inca mai am decupata din ziar poza din 1994 a lu’ raducioiu dupa golul de 2-1 impotriva suediei,..e in tricou rosu si are o expresie a fetei extraordinara, de invingator adevarat chiar daca meciul l-am pierdut la 11m…ce vremuri!!!

adim (4 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 21:55

o clipa de nostalgie descrisa intr-un articol. Frumos!

Golum (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 21:59

Un articol fara cap si coada, cu metafore ieftine, in care autorului se teme sa exprime cu adevarat o opinie, intr-un stil jurnalistic sportiv inteles numai de romani.

valentin (6 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 22:14

@ golum
Aici vreo zece persoane il felicita pe autor, tu esti singurul „gica contra” ! Somn usor !

cosmar (1 comentarii)  •  13 octombrie 2012, 23:00

@ Golum – daca nu te-a miscat articolul asta inseamna ca ori ai doar 14 anisori, ori esti tolomac, felicitari gabi, fabulos articolul

berea la micul dejun (15 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 1:43

@sacalu
iti spun eu cind e buna berea la micul dejun: dupa opt, zece, uneori douasprezece ore de tura de noapte…
sau in ’94 era buna a doua zi dupa meciurile romaniei. stii tu, cui pe cui se scoate.

in rest, ce sa zic, pe aia de 13.50 o bateam si noi pe maidan. la scoala, singurul care avea artex si s-a intimplat sa fie cu mine in clasa era baiatul primarului. milogu’ dracului trebuia sa-l alegem intotdeanuna in echipa mai buna, altfel nu ne dadea mingea.
ah, ce vremuri…

motanul incaltat (173 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 2:14

Cred ca atunci,o sa primesti pensia intr-un laptop cit cutia de chibrituri….Daca o sa dai de mincare inca la pasari—atunci o sa fie o problema…Romania nu a trecut de perioada feudala cu gaini si porci in spatele casei…ca sa aiba si eurotaranu ce minca…

mary (1 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 3:36

toate astea sunt demult apuse…..treziti-va foarte frumos articolul si farte bine scris dar din nefericire acei ani nu mai vin!

katalind (5 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 6:07

Doamne, mare e grădina ta Doamne! Felicitări pentru articol. BTW, @sacalu, mingea de 35 era infinit mai bună decat cea de 13,50, sau 16 (cum ţi-era norocul)

Toni (5 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 8:00

Felicitari pentru articol, in afara de faptul ca mi s-a facut pielea gainii cand mi-am adus aminte de ’94, asta cu mingile „de 35” e geniala. Desi de multe ori pe vremea aia cumparam d-alea „cu 18”, iar Artex aveau numai „smecherii”.

marin moroi (1 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 8:41

BRAVO,FELICITARI PENTRU ARTICOL…..

vsteaua86 (19 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 8:53

wow ce amintiri frumoase,multumim generatiei de aur pentru vara anului 94′,a fost timpul cand Romania se batea de la egal la egal cu ORICINE..!!! Si nu pot uita meciul ala bestemat cu Suedia cand am avut ghinion.

Dragoș (18 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 9:05

Ziarul electronic nu trebuie citit pe gadget cât cutia de chibrituri. Tehnologia avansată încearcă să facă lucrurile cât mai mici, utile și la îndemână. Însă pentru obiecte cum este o tabletă, acestea nu trebuie să fie mici, ci mari (ca suprafață dar și ușor de manevrat) și subțiri 😉

ics (2 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 9:08

frumos

Dinu Paturica (3 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 9:29

Tre’ sa recunosc, bluza aia verde cu maneci lungi e unica in felul ei. Nici macar Gicanu’, la Faru’, la Sportu’, la Steaua, la Real, Brescia, Barca, Galata sau la Nationala, nu a avut parte de asa ceva… Desi a invatat fotbalu’, pe maidan la Sacele, tot cu mingea de 35 🙂

Panait (1 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 10:45

Superb. Cu totii vedem aceleasi imagini, dar talentul de a le identifica, colecta, categoriza si expune cu atata frumusete nu apartine oricui. Multumim, Gabriel.

bogdan (1 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 11:19

bravo..foarte inspirat textul..astept cu nerabdare articolul de dupa romania-olanda..drumul la rio ,incepe de la national arena..pe ei pe mama lor :D:D:D

laurentiu (6 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 12:57

vreau si eu un tricou ROMANIA model RIO 2014!

Editoriale Online » » Unde-s ziarele, unde-s fularele? (130 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 13:26

[…] http://www.gsp.ro Comenteaza cu […]

Octavian Stăncioiu (9 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 13:45

Bravo, Gabriel Berceanu. Nu mă cunoşti, nici eu, doar te citesc constant de ceva vreme şi chiar am spus, în emisiunea TV pe care o aveam în Timişoara, că eşti cea mai mare speranţă a jurnalismului sportiv din România.

Nichifor Crainic, viţa de vie a bunicilor… Ce frumos…

Misu (1 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 16:08

Foarte frumos articol, felicitari! Ma duc sa caut albumele Panini 🙂

dan.motru (11 comentarii)  •  14 octombrie 2012, 20:55

SINGURA CAMPIOANA A IUBIRII
UNICUL NUME AL NEMURIRII,
Focul pasiuni noastre pentru Campioana Unei Mari Iubiri arde cu aceeasi intensitate in contextul dezafilieri abuzive facuta de mafiotii Sandu Mircea si Dragomir.Plinge oltenia cu lacrimi amare aceasta dezafiliere abuziva facuta de excrocii SANDU si DRAGOMIR care constituie o premiera penibila,ridicola fara precedent in alte campionate din lume sau competitii UEFA.
Excluderea Craiovei s-a facut ivocindu-se incalcarea grava a statutului FRF dar nu s-a detaliat si motivat ce anume incalcari sau comis si in ce consta gravitatea acestora.Motivarea prin faptul ca Univ.Craiova ar fi actionat Federatia in instanta nu sta in picioare,clubul se judeca doar cu Victor Piturca.Legea spune ca trebuie garantat dreptul la aparare cu stabilirea cailor de atac impotriva sanctiunilor aplicate.CRAIOVA nu a avut parte de asa ceva.
In 1973 Craiova este numita CAMPIOANA UNEI IUBIRI pentru ca a fost deposedata de primul titlu prin mijloace neortodoxe,trunchiate de catre Dinamo una din cele 2 echipe privilegiate ale sistemului totalitar.Neparticiparea in cupele europene datorita NECOMUNICARII facute de catre conducerea FRF a sistemului totalitar este alta din multe persecutii,abuzuri facute STIINTEI din acea perioada.De-a lungul timpului,STIINTA a captivat prin farmecul ei in afara de olteni,iubitori si suporteri din toata tara si dincolo de granite fiind echipa care a luptat mereu contra sistemului si a reusit,de cele mai multe ori sa-l invinga cu 4 Titluri de Campioana si 6 Cupe ale Rominiei in palmares.
FC Univ.Craiova s-a transformat incet intr-un fenomen social.Destinul e scris in gena echipei.Nici acum nici altadata sistemul nu a ajutat-o pe CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI! Atita timp cit mai bate inima sudului povestea cea mai frumoasa a fotbalului rominesc trebuie sa continuie mai departe.Suntem aceeasi campioni ai unei mari iubiri,bolnavi de febra alb-albastra.Nu ne-am vindecat nici acum,cind ne-au rapit emblema,dar iubirea pentru culorile noastre este mai mare ca suferinta de acum.

De bucurie rar avuram parte
In unele duminici pe la nunti
Suntem olteni pe viata si pe moarte
Suntem olteni,adica suntem munti
Un rost ne-a dat maicuta noastra dulcea
Sa fim dintre romini cei mai fierbinti
Din Dolj si pina-n Olt,si pina-n Vilcea
Si pina-n Gorj si pina-n Mehedinti.

Religia oltenilor este cu STIINTA pina la moarte!

Esenta oltenilor ramine fanatismul in slujba CAMPIOANEI UNEI MARI IUBIRI!

Vremuri grele
Timpuri intunecate
O singura certitudine
Cu STIINTA pina la moarte!

Romin prin Nastere
Oltean Prin Gratia Divina!

Nascut si crescut antiBUCURESTI!
Acest deznodamint este unul dureros pentru suporterii Craiovei dar vom ramine aceeasi campioni ai unei mari iubiri,pentru ca dragostea pentru Univ.Craiova,istoria,mindria nu ni le pot dezafilia fiindca iubirea pentru Craiova este mostenire genetica la noi,pentru ca vom hrani sufletele copiilor nostri cu povesti a singurei campioane a iubirii-STIINTA! care ramine in continuare icoana noastra.Acest FENOMEN UNIV.CRAIOVA unic in fotbalul rominesc s-a format pentru ca echipele Steaua si Dinamo erau privilegiatele sistemului totalitar si aveau pirghiile abuzurilor si persecutiilor contracandidatei,DETERMININD simbolul SINGURI IMPOTRIVA TUTUROR si mitul de CAMPIOANA A UNEI MARI IUBIRI cu 4 titluri de campioana si 6 cupe ale rominiei.Acest merit de valoare al echipei a generat aceasta pasiune inflacarata unde stadionul fremata de fanatismul nostru,caracteristic genei de oltean ardoare si mindrie mostenita de la Dumnezeu.
Rabdarea noastra este arta de a spera si un imprumut facut fericirii pentru iubirea noastra suprema STIINTA!
Te asteptam farmecul nostru fiidca te pretuim ca pe-o icoana pentru istoria curata si unica cu cele mai multe trofeie in detrimentul privilegiatelor Steaua si Dinamo.
Vrem dreptate pentru cea mai iubita echipa care are palmaresul cel mai curat si autentic in fotbalul rominesc.
UN STRIGAT, O LACRIMA, UN MIT, O IUBIRE INFINITA PENTRU CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI!

Leo (1 comentarii)  •  15 octombrie 2012, 9:07

Sa stii ca pentru unii romani nu e asa mare mandrie ca ai fost contemporan cu Hagi! Pe stadionul lui Fener prin minutul 30 cand turcii cantau in cor, m-am intors catre unul din „liderii” galeriei noastre sa-i arat numele lui hagi scris pe spatele tricoului sa dea tonul la celebrul „i love you hagi!”. Care credeti ca a fost reactia romanului nostru? Citez: „sa-i tragem la m… lui Hagi!” pentru o chestie/raca intre el si constantenii lui.

Din acel minut, am refuzat sa mai cant in cor cu ai nostri.
SUnt mahnit cum in tot Kadikoy-ul lui Fener, zeci de oameni (inclusiv jandarmii de la meci) te opresc sa-ti stranga mana, sa te ia in brate, sa schimbe 2 cuvinte cu tine, iar romanii tai sa se poate intr-un astfel de mod. Nu mai zic ca romanii tai se basica daca pe tricoul pe care scrie Hagi este trecuta si o emblema a unui club de fotbal bucurestean (in conditiile in care in tot Istanbulul vezi fani de la Besiktas, Fener, Galata). Nu incerca sa le explici ca esti roman, ca toti suntem romani si ca Hagi e unic. Nu conteaza, ei nu inteleg. Se cramponeaza de o emblema pe un tricou.

Noi nu il meritam pe Hagi (sau ma rog, noi astia nostalgicii il meritam pe Hagi, nu si restul romanilor), turcii in schimb da. Este incredibil cat de multa afectiune au pentru Gica al nostru. Dupa ce am vazut (din nou) la ei, nu pot decat sa-i felicit si sa-i invidiez.

Comentează