Cum se distruge un Fenomen

Brazilianul Ronaldo are azi 118 kilograme. În 1995 avea 72. Diferenţa de 46 de kilograme se poate regăsi în torentul de medicamente ce s-a abătut asupra organismului său.

Imaginile cu brazilianul Ronaldo supraponderal circulă de ceva vreme. Sînt şocante şi, […]

Brazilianul Ronaldo are azi 118 kilograme. În 1995 avea 72. Diferenţa de 46 de kilograme se poate regăsi în torentul de medicamente ce s-a abătut asupra organismului său.

Imaginile cu brazilianul Ronaldo supraponderal circulă de ceva vreme. Sînt şocante şi, în concluzie, extrem de apetisante pentru media. Vorbim totuşi de un fotbalist imens, unul dintre cei mai mari din istoria acestui sport. După părerea multora el rămîne singurul posesor al numelui de Ronaldo, celălalt, cel de azi, rămîne încă la stadiul de Cristiano.

Talent uriaş, atacant de geniu, un adevărat fenomen în faţa careurilor. Aşa e apreciat Ronaldo Luis Nazario de Lima de cei care l-au văzut jucînd. Dar şi un jucător pe care accidentările nu l-au ocolit, şi vorbim aici de accidentări extrem de grave, la fel cum lupta sa cu kilogramele în plus a fost, cîteodată, la fel de dură precum cea cu fundaşii adverşi.

Nimic nu e inexplicabil
Pentru orice pe lumea asta există o explicaţie. Chiar şi pentru kilogramele în plus. Astăzi, Ronaldo are 118 kilograme şi încearcă să intre într-un program mediatizat de slăbire. Mediatizat, pentru că e vorba despre un personaj mediatic. Cum a ajuns Ronaldo în situaţia asta? Mulţi se vor grăbi să tragă concluzii pripite, că ar fi prieten bun cu frigiderul, că ar fi foarte deschis la anumite băuturi gazoase, că nu se uită la ce, cînd, unde şi mai ales cît mănîncă. Să nu ne grăbim totuşi.

Tratamentul olandez
Hai să ne întoarcem în timp! 1994. La Eindhoven aterizează un foarte tînăr Ronaldo. 17 ani, 1,83 şi 72 de kilograme. Nimic deosebit. La prima vedere. În cartea sa „Dopage dans le football – le loi du silence”, ziaristul Jean Pierre de Mondenard scrie şi despre Ronaldo.

Mărturia medicului brazilian Omar de Oliveira e în carte: „În Olanda, Ronaldo a intrat pe mîna unei academii de gimnastică, unde i s-a prescris şi un tratament cu suplimenţi alimentari pe bază de creatină”. Să fie vorba doar de creatină? Totuşi nu face parte din categoria substanţelor interzise, iar daunele sale colaterale nu-s recunoscute ca fiind extrem de mari.

Continuă medicul brazilian: „Am discutat cu Ronaldo de multe ori. El se teme că în Olanda a fost supus şi unui regim cu substanţe anabolizante, menite să-i sporească masa musculară. Băiatul lua pastilele fără să ştie despre ce e vorba”.

Durerile care dau dependenţă
Vara lui 1996. Ronaldo se mută în Spania, la Barcelona. Are deja 75 de kilograme. Dar, dincolo de toate, e puternic ca un taur. Căutaţi pe youtube golurile sale din perioada Barcelona şi vă veţi convinge. A fost, după mulţi, cel mai bun sezon din cariera lui „Il Fenomeno”.

Vara lui 1997. Cu mare scandal, Ronaldo ajunge la Inter. Are deja 80 de kilograme. Fără s-o spună public vreodată, preşedintele de atunci al Barcelonei, Josep Lluis Nunez, dă de înţeles că ştia de problemele brazilianului şi de aceea l-a lăsat să plece. Ce fel de probleme? Răspunde doctorul Piero Volpi, pe atunci în stafful medical al Interului, într-un interviu publicat de „L’Equipe” în 2000: „Ronaldo era dependent de Voltaren”.

Bizarele accidentări
Explicaţii. Creşterea masei musculare s-a produs pe un organism firav, care, în timp, n-a mai putut susţine musculatura. Astfel se explică numeroasele accidentări ale lui Ronaldo. În special ruptura tendonului rotulian, o accidentare destul de rară în lumea sportului. „Un specialist în afecţiunile genunchiului vede astfel de cazuri o dată pe an, de regulă la halterofili”, comenta, în mai 2000 pentru „Le Parisien”, chirurgul Pascal Christel.

Ronaldo a suferit-o de două ori la dreptul şi o dată la stîngul. Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva, caracterul repetitiv al leziunii de la piciorul drept e şi azi fără explicaţii în lumea medicală. De altfel, încă de la Barcelona brazilianul suferea de tendinită cronică. E ceea ce ştia Nunez şi nu a spus niciodată.

Criza necunoscută?
Pe măsură ce treceau lunile, Ronaldo nu mai putea juca dacă nu făcea infiltraţii. Novocaină şi Voltaren. Deja organismul se obişnuise şi nu mai răspundea la tratament. S-a trecut la nivelul următor: cortizon.

Partea şocantă acum vine: infiltraţiile cu cortizon direct în vasele sangvine pot duce, din cauza substanţelor pe care le conţine acest medicament , la pierderea cunoştinţei, stări asemănătoare crizelor de epilepsie. Vă mai amintiţi finala Mondialului din 1998 cînd s-a spus despre Ronaldo că a suferit o criză de epilepsie? Ei bine, iată care poate fi explicaţia acelei crize! Căci de atunci Ronaldo n-a mai trecut prin asemenea momente, ceea ce e cît se poate de straniu pentru un suferind de epilepsie.

Open bar cu anabolizante
Mergem mai departe. Vara lui 2002. Ronaldo semnează cu Real Madrid. Are 87 de kilograme. Deja accidentările fac parte din cariera lui, dar apare un fenomen nou în viaţa „Fenomenului”: tendinţa de îngrăşare. Într-o carte, „La Peur de l’obscurite”, interzisă, în paranteză fie spus, în Italia şi Spania, doctorul Bernardino Santi explica: „un open bar cu anabolizante e mai puţin toxic, pe termen imediat, decît un open bar cu vodca şi whisky. Pe termen lung însă efectul e devastator, iar nota de plată vine după 5, 10, sau 20 de ani, în funcţie de sportiv, şi constă şi în leziuni structurale ale unor organe interne. Tot în paranteză fie spus, doctorul Santi era, la data apariţiei cărţii în Franţa, 2008, şeful antidopingului la Federaţia Braziliană de Fotbal. Era, căci între timp a fost demis.

Ce facem cu tiroida?
Organul intern extrem de puternic afectat la Ronaldo a fost tiroida. Probabil şi cu ceva probleme congenitale, agravate şi de alimentaţia haotică dintr-o copilărie extrem de săracă, Ronaldo s-a văzut pus pe lista celor care suferă de hipotiroidism. Legătura dintre această afecţiune şi tendinţa continuă de îngrăşare din ultimii ani e limpede. La fel cum, extrem de limpede trebuie să fie şi legătura dintre acceastă afecţiune şi inundaţia de medicamente, multe necunoscute, ce a atacat organismul lui Ronaldo în cei 15 ani de carieră la vîrf.

Adevărul e dincolo de noi, nu-i aşa? Se poate, însă un lucru e clar. În spatele bicicletelor inventate de Ronaldo stăteau zeci de seringi uzate. Cu substanţe inventate de alţii.

Ce este hipotiroidismul?

Hipotiroidismul constă în deficienţa hormonilor tiroidieni. Boala apare cînd glanda tiroidă nu produce destui hormoni, al căror rol, printre altele, e să controleze felul în care organismul consumă energia. Deficitul afectează toate sistemele organismului. Riscul de a dezvolta hipotiroidism tinde să crească o dată cu vîrsta. Netratat, la adulţi poate duce la complicaţii multiple, incluzînd pericardita (acumularea de lichid în jurul inimii) şi creşterea colesterolului.

Dramele Fenomenului
Trei accidentări grave, toate la genunchi, i-au afectat cariera lui Ronaldo.

1999
Pe 21 noiembrie, „Grăsuţul” (atunci la Inter) a suferit o ruptură a tendonului rotulian al genunchiului drept într-un meci cu Lecce: a stat 5 luni după operaţie.

2000
Pe 12 aprilie, în chiar primul meci după revenire (turul finalei Cupei Italiei, cu Lazio), genunchiul drept a cedat din nou: aceeaşi accidentare. Tot sezonul 2000-2001 a fost pierdut.

2008
Pe 13 februarie, atacantul lui Milan a ajuns din nou la spital, după jocul cu Livorno. Avea o leziune la tendonul genunchiului stîng. S-a întors pe gazon pe 4 martie 2009, la Corinthians.