De ce e trist Cristiano?

Ar fi trebuit să se bucure pentru cele 150 de goluri marcate în 149 de meciuri, dar Ronaldo şi-a manifestat public supărarea faţă de club „Sînt sincer, te privesc în ochi şi-ţi spun că vreau să-mi termin cariera la Real […]

Ar fi trebuit să se bucure pentru cele 150 de goluri marcate în 149 de meciuri, dar Ronaldo şi-a manifestat public supărarea faţă de club

„Sînt sincer, te privesc în ochi şi-ţi spun că vreau să-mi termin cariera la Real Madrid”. Aşa spunea Cristiano Ronaldo în 5 iunie, într-un interviu exclusiv acordat cotidianului Marca. Au trecut 3 luni de atunci. Azi, Cristiano e trist. „Nu mă simt iubit”, declară.

Un meci ca oricare…

Real Madrid – Granada. Nimic deosebit, un meci normal, de etapă în Primera. Puţin atractiv, se punea doar problema diferenţei de scor, căci diferenţa între Granada şi Real Madrid e abisală. Ştirile acestei partide erau, în mod normal, două: debutul remarcabil al lui Luka Modrici, o argumentată explicaţie pentru toţi cei care-şi puneau problema utilităţii croatului, şi borna de 150 de goluri în tricoul Realului atinsă de Cristiano Ronaldo, prin „dubla” reuşită în amintita partidă, o cifră colosală fiindcă a fost izbutită în 149 de meciuri.

… cu recorduri nesărbătorite…

Cînd Cristiano a deschis scorul şi nu s-a bucurat absolut deloc, aspectul a fost pus pe seama faptului că golul n-a fost cine ştie ce, venind dintr-o deviere şi o greşeală de portar. Cînd reacţia, sau mai exact lipsa reacţiei, s-a repetat la golul doi, lumea s-a întrebat ce-o fi, dar nu şi-a făcut prea multe probleme. Nici cînd a fost înlocuit şi faţa îi era extrem e serioasă n-a fost loc de îngrijorări, s-a crezut că e din cauza uşoarei accidentări pe care o acuza.

…şi o supărare mărturisită

Misterul, sub forma unui duş, nu rece ci de-a dreptul îngheţat aruncat peste tot ce înseamnă Real Madrid, s-a lămuri la zona mixtă. De regulă tăcut, Cristiano a organizat o adevărată conferinţă de presă ad-hoc. „Nu celebrez golurile cînd sînt trist”. Pooooftiiim???? Cam aşa trebuie să-şi fi zis, în mintea lor, reporterii strînşi ciorchine. „Vreo legătură cu Iniesta?”, a venit logic întrebarea. „Nu, nu are o aşa mare importanţă pentru mine”. Păi, şi atunci? „E un motiv profesional, iar cei din club ştiu prea bine de ce sînt supărat. Mai mult nu vreau să spun”. Şi a plecat, lăsînd un întuneric, metaforic vorbind, peste întreg stadionul.

Posibile explicaţii

Imediat au început dezbaterile. Subiectul era prea fierbinte. Şi ipotezele. Cristiano e supărat pe Mourinho. Puţin probabil, căci Mourinho l-a apărat întotdeauna. Plus de asta, au acelaşi impresar, atotputernicul Jorge Mendes, cel care le călăuzeşte drumul. Şi comportamentul spun unii. Vom reveni la numele impresarului ceva mai tîrziu. Alte variante. Cristiano e supărat pe unii coechipieri. Destul de probabil. Cu cîteva zile în urmă, El Pais, un cotidian respectabil şi respectat în Spania, scria despre un conflict apărut în vestiarul Realului între Mourinho şi grupul spaniolilor, în frunte cu Casillas, Xabi Alonso şi Ramos. Fidel antrenorului său, Ronaldo s-a plasat clar de partea lui. Mergem mai departe. Cristiano e supărat pe Florentino Perez. Cel mai probabil.

Impozitul care doare

În momentul de faţă, Cristiano Ronaldo încasează de la Real Madrid, în mînă, 12 milioane de euro pe an. Sumă la care clubul plăteşte un impozit de 23 la sută, datorită aşa-numitei „Legii Beckham”, care spunea că orice străin venit la muncă în Spania e astfel impozitat, la primul lui contract, timp de 5 ani. Legea nu mai e în vigoare, în ianuarie guvernul Rajoy, nou instalat, a modificat grilele de impozitare, dar nu cu efect retroactiv. Aşa că, pînă în 2014, Cristiano beneficiază de această reducere. În paranteză fie spus, acesta e motivul pentru care Real n-a acceptat un împrumut al lui Kaka, fiindcă dacă ar fi revenit după împrumut, el ar fi pierdut automat dreptul de a fi impozitat cu 23 la sută.

Mărirea care arde

Aici intra în scenă Jorge Mendes. Care vrea un nou contract pentru jucătorul său. O prelungire pînă în 2016, dar şi cu o mărire de salariu, pe undeva justificată ţinînd cont de prestaţii. Ce ar însemna asta pentru Real Madrid? Un salt uriaş al salariului brut. Acum, Real plăteşte pentru Cristiano un total de 15,5 milioane, care ar sări la 25 millioane, în condiţiile noului impozit de 52 la sută (aplicat la cîştigurile de peste 300.000 de euro lunar). Cristiano vrea însă un salt de la 12 la 15 milioane de euro net la salariul său. Ceea ce pentru Real Madrid ar însemna 31,4 milioane brut. Aproape dublu deci faţă de cel primit azi.

CIFRELE LUI CRISTIANO
12 milioane – salariul net actual
15 milioane – salariul net dorit

CIFRELE LUI REAL MADRID
15,5 milioane – salariul brut plătit azi
25 milioane – salariul brut plătit la prelungirea contractului în condiţiile noilor impozitări
31,4 milioane – salariul brut plătit, cu noua impozitare, la mărirea solicitată de jucător

Cînd focul părea să se fi stins la Real, după victoria din Supercupă contra Barcelonei, Cristiano Ronaldo a ieşit şi a aruncat o canistră de benzină şi a stîrnit o vîlvătaie de care Mourinho n-avea nevoie. A făcut-o la timp, greu de spus dacă de capul lui sau bine sfătuit, eu merg pe a doua variantă, căci urmează două săptămîni fără campionat, iar incendiul stîrnit de Ronaldo va absorbi tot oxigenul mediatic în această perioadă.

Cristiano face totuşi un joc riscant. Lui nu i se poate reproşa absolut nimic la nivel profesional, se automutilează practic la antrenamente, e ca un canibal nesătul în faţa porţilor adverse, e omul cu cea mai mare contribuţie la titlurile cîştigate de Real. Cu toate astea, dragostea publicului madrilen faţă de el nu se ridică la nivelul de adulaţie arătat unui Raul, unui Hugo Sanchez, unui Zidane, unui Di Stefano, unui Fernando Hierro sau unui Michel. În ziua de azi, fanul madrilen ar sta puţin să se gîndească dacă, prin absurd, ar fi pus să aleagă între Casillas şi Cristiano, chiar şi între Xabi Alonso, care e basc, şi Cristiano. Nu-s departe zilele în care portughezul auzea uluit fluierături pe „Bernabeu” la adresa sa. Ceea ce, spre exemplu, Raul n-a auzit niciodată.

Spectatorul de pe „Santiago Bernabeu” face parte din acea categorie a fanilor extrem de avizaţi, extrem de cunoscători. Vorbim de oameni care văd, şi plătesc, fotbal de zeci de ani. Şi care iubesc în primul rînd pe Real Madrid şi abia apoi pe cei care îmbracă tricoul. Motiv pentru care nu le pică bine anumite gesturi pe care Cristiano le face, anumite comentarii ale sale, de genul „Cine mă fluieră habar n-are de fotbal” ori „Sînt invidiat pentru că sînt frumos şi bogat”. Şi nu le convine deloc să audă, la meciurile din deplasare ale Realului, cum tot publicul advers strigă „Messi, Messi”, în condiţiile în care argentinianului nu i se strigă niciodată „Cristiano, Cristiano” la meciurile din deplasare ale Barcelonei. Gesturile, de cele mai multe ori copilăreşti, pe care le face Cristiano nu se potrivesc cu simbolul de „club senior” cu care a fost obişnuit fanul lui Real Madrid.

Dar spectatorul de pe „Bernabeu” mai face parte dintr-o categorie, cea a omului de rînd căruia i se spune să strîngă cureaua, pentru ca Spania să treacă peste criza economică. În aceste condiţii, reacţia faţă de un băiat de 27 de ani, care e plătit cu un milion de euro pe lună şi al cărui transfer stratosferic a fost activat cu banii unei bănci aflate acum în mare primejdie e un semn de întrebare.

Cristiano Ronaldo poate cîştiga orice partidă de unul singur. Chiar şi cu Barcelona, s-a văzut asta. Dacă decide să se lupte cu Real Madrid are o mare problemă. Cristiano spune că nu se simte iubit la Madrid. Cum se va simţi oare de mîine încolo?