“Iniesta de mi vida”

Ales înaintea lui Messi şi Cristiano Ronaldo, Andres Iniesta primeşte recompensa pentru felul în care a înţeles să-şi facă meseria.

„Iniesta de mi vida”. Expresia îi aparţine lui Jose Antonio Camacho şi a fost spusă, mai bine zis urlată, în […]

Ales înaintea lui Messi şi Cristiano Ronaldo, Andres Iniesta primeşte recompensa pentru felul în care a înţeles să-şi facă meseria.

„Iniesta de mi vida”. Expresia îi aparţine lui Jose Antonio Camacho şi a fost spusă, mai bine zis urlată, în momentul în care Andres Iniesta a marcat golul prin care Spania devenea, acum doi ani, campioană mondială. Un madrilen pur despre un catalan adoptat.

Între Messi şi Cristiano, ziariştii prezenţi la gala de la Monte Carlo l-au ales pe Iniesta. Printre ei, fac o dezvăluire, şi Ovidiu Ioaniţoaia, cel ce a reprezentat România. Plecase convins să-l voteze pe Messi, la pauza Supercupei Spaniei era hotărît pe Cristiano, dar în dimineaţa zilei de joi s-a hotărît. Iniesta.

E cea  mai bună decizie. Nu pentru că e directorul Gazetei şi, ştiţi cum e, şefii iau în general cele mai bune decizii. :)) Ci pentru că Iniesta chiar merita acest premiu, la fel cum Xavi merita Balonul de Aur în 2010. Într-un fel e o recompensă şi pentru Xavi. Andres Iniesta este, în acest moment, cel mai iubit fotbalist al Barcelonei în Spania. Inclusiv la Madrid şi în comunităţile unde Real Madrid deţine supremaţia la nivel afectiv. Poate şi pentru că nu e catalan decît prin adopţie. Pe „Bernabeu”, e singurul care scapă de fluierăturile fanilor „blanco”, iar pe „Cornella El Prat”, terenul celor de la Espanol, e mai aplaudat chiar decît jucătorii echipei gazdă. Sînt cele două terenuri unde Barcelona nu e un rival, e un duşman. Barcelona mai puţin Iniesta. „Iniesta de mi vida”. Căci da, de-o viaţă aşteptau toţi spaniolii un titlu mondial.

Messi şi Cristiano sînt cei mai buni din lume. E cert. Dar parcă merita recompensat şi cel care se vede mai puţin. Cel care nu apare nonstop în reclame, aşa cum o fac cei doi, a cărui viaţă e plictisitor de simplă, care nu-şi pune cercei în urechi şi nu se dă cu gel pe păr (i-ar fi şi un pic mai greu), care ţine din banii lui o echipă, Albacete, care altădată juca în Primera. Cel care are lîngă el o femeie absolut normală în frumuseţea ei şi nu o bombă sexy. Cel care a plecat de acasă de mic pentru că-i plăcea prea mult fotbalul. Cel care se gîndeşte mai întîi la ceilalţi, pe teren, şi abia apoi la el. Omul cu pasa. Fotbalistul care aduce din ce în ce mai mult cu Zinedine Zidane, eleganţa întruchipată pe terenurile de fotbal.
Iniesta este antistarul. E omul care prinde rar prima pagină, iar dacă o face, e clar că o face doar în ziarele de sport. E colegul care-i sare în ajutor lui Messi, atunci cînd în jurul argentinianului sînt 4 adversari, ca un far ce vine în ajutorul marinarilor pe furtună. Zîmbetul lui Messi, în momentul în care s-a anunţat că Iniesta e cîştigătorul, e o dovadă. Cristiano n-a zîmbit pentru un motiv simplu: nu joacă în aceeaşi echipă cu el şi nu-l cunoaşte aşa cum îl cunoaşte Messi. Mulţi îl critică pe Cristiano pentru acel limbaj al trupului cînd a aflat că nu el e cîştigătorul. E totuşi de înţeles frustrarea sa, aşteaptă de mult un premiu şi acum poate chiar era momentul.

Dar şi Cristiano, ca şi Messi, mai are timp. Ei sînt stăpînii inelelor. Iniesta e stăpînul paselor. Şi al balonului. Dar şi al modestiei. „E un privilegiu să fiu pe această scenă alături de aceşti doi titani”. E declaraţia lui după ce şi-a văzut numele pe trofeu. Încă o pasă de gol.