Barcelona şi noi

Au venit, au jucat şi au plecat. Lăsîndu-ne aşa cum eram şi cum vom fi. Dacă Dinamo a prins ceva din această meditaţie se va vedea la examenele viitoare.

Ceva mai mult de 24 de ore a stat Barcelona în […]

Au venit, au jucat şi au plecat. Lăsîndu-ne aşa cum eram şi cum vom fi. Dacă Dinamo a prins ceva din această meditaţie se va vedea la examenele viitoare.

Ceva mai mult de 24 de ore a stat Barcelona în România. Din care vreo două ore, cu totul, la Arena Naţională. Aşa cum au venit, aşa au şi plecat, fără zgomot, cît mai discret posibil. Prilej pentru unii să tragă concluzii. De toate felurile, în toate felurile, dar, mai ales, în stilul nostru, românesc.

Nu înţeleg la ce se aşteptau unii. Barcelona e o echipă profesionistă, nu e Harlem Globe Trotters. A venit să joace un meci de fotbal, ceea ce a şi făcut. Cei ce se prevesteau ori îşi doreau un 8-0 pentru catalani au mutat discuţia deja pe teritoriul frustrării, pedalînd pe ideea că Messi, Xavi şi ceilalţi n-au vrut să dea goluri. E limpede că Barcelona n-a forţat, însă cine a văzut partidele din „pretemporada” a sesizat poate că la fel s-a întîmplat în toate. A fost un meci de pregătire, în care s-a dorit exersarea unor anumite aspecte. Cine crede că la Barcelona e ceva lăsat la voia întîmplării se păcăleşte. Catalanii ştiau că Dinamo nu le va pune mari probleme şi se va limita, în general, la apărare. De aceea au şi acceptat acest „amical”, acum, cu doar o săptămînă înaintea debutului oficial, pentru că jucătorii lui Tito Vilanova se vor mai întîlni cu astfel de situaţii de-a lungul sezonului. Inclusiv cu gazoane în stare proastă. Ştiau şi că gazonul e prost, poate nu se aşteptau să fie chiar atît de prost, dar asta e altă discuţie. Barcelona n-a forţat, însă dacă ar fi putut să dea mai multe goluri ar fi dat. Sau crede cineva că Messi, Xavi, Alexis şi ceilalţi s-au strîns în vestiar şi au convenit: „Bă băieţi, hai să nu le dăm multe ăstora că au fost finuţi cu noi, ne-au cazat în centrul oraşului şi ne-au dat şi ceva bani”. Nici cu Raja Casablanca n-a forţat Barcelona şi s-a terminat 8-0, iar marocanii au plătit la fel ca noi să aducă Barcelona la ei în ţară.

Dinamo a ieşit onorabil din acest meci. Au fost momente cînd a arătat bine, au fost şi momente proaste, cînd n-a arătat nimic şi n-a găsit mingea. Posesia lui Dinamo a fost undeva pe la 30 de procente, dar sînt cifre pe care abia le ating şi alte echipe în meciuri oficiale.

Jucătorii lui Bonetti şi Bonetti însuşi au avut multe de învăţat. Rămîne de văzut cum vor folosi această meditaţie pe care au primit-o la examenele viitoare, acolo e important să fii peste medie, acum era logic să laşi profesorul să explice. Dacă alte echipe de pe la noi ar fi reuşit ai mult sau mai puţin e deja chestiune de speculaţii. Şi de orgoliu stupid.

Sîntem specialişti în a fi maliţioşi. Sîntem mai puţin specialişti în a face lucruri concrete. Aşa cum fac cei de la Barcelona. Care n-au dat interviuri pentru că în contract nu era prevăzut aşa ceva, în afara conferinţei de presă dinaintea meciului. Unde au fost Jordi Alba şi Pinto, deşi noi i-am fi vrut pe Messi şi Xavi, deşi înainte de meciul cu Manchester United au fost Mascherano şi Montoya, iar englezii şi suedezii nu s-au arătat jigniţi. De vorbit a vorbit doar David Villa, dar asta doar datorită lui Gică Craioveanu, cu care e prieten, însă expunîndu-se reproşurilor ofiţerului de presă al catalanilor, reproşuri pe care le-am auzit şi văzut. Care ofiţer de presă a dus jucătorii la ziariştii spanioli, pentru că respectă publicul căruia aceştia se adresează. Poate învaţă cîte ceva de aici şi unii subofiţeri de presă de pe la noi, care nu mai ştiu cum să facă să scoată pseudovedetele noastre din raza presei din România!

Barcelona a venit, a jucat şi a plecat. Iar noi ne-am întors repede la oile noastre. Şi la caprele vecinilor. Şi la cei ce răspund de ele. Şi la stilul nostru. Mioritic.