Dramele, Mihăiță şi noi

Ce aş fi scris, dacă aş fi ales să scriu pînă acum despre drama lui Neşu

M-a bucurat mereu avalanşa de gînduri bune adresate de români lui Mihai şi m-am limitat mereu la a le citi în liniște, fără să […]

Ce aş fi scris, dacă aş fi ales să scriu pînă acum despre drama lui Neşu

M-a bucurat mereu avalanşa de gînduri bune adresate de români lui Mihai şi m-am limitat mereu la a le citi în liniște, fără să scriu. Asta pînă acum, cînd a trecut mai bine de un an de la groaznica lui accidentare. Dacă ar fi fost s-o fac imediat după, cu ochii pe mesaje și fără falsă ipocrizie, asta ar fi însemnat să scriu.

„Cum am fi trăit accidentarea, daca ea s-ar fi petrecut pe un stadion din țara lui.” Într-un derby Dinamo-Steaua, spre exemplu.

În timpul meciului

Suporterii ar fi huiduit în cor prăbușirea, convinși fiind că Mihai simulează. „Războinicii” de la Dinamo n-ar fi fost de acord cu cîștigarea meciului în maniera asta, steliștii n-ar fi înțeles cum poți să tragi de timp cînd eşti condus. Chestie de onoare şi mîndrie, pur şi simplu.

Un jucător al gazdelor s-ar fi repezit la el, l-ar fi apucat de o mînă şi ar fi încercat să-l ridice impulsiv de pe gazon. Asemenea scene au loc şi de două ori într-o partidă.

Alexandru Tudor ar fi oprit jocul, dar nu pentru a permite echipei medicale să intervină, ci pentru a-i acorda cartonaş galben pentru simulare. Cu arbitrul nr. 1 nu te joci, indiferent cum te cheamă!

Camerele de televiziune ar fi insistat pe prim-planuri cu Mihai în agonie, pentru că ele nu fac nimic altceva decît să redea exact ce se întîmplă, atunci cînd se întîmplă, fără false pudori. În nici un caz n-ar fi intrat publicitate.

Galeria „cîinilor” n-ar fi ratat momentul să se răzbune pentru scandarea rivalilor cu ușa din tavan a lui Cătălin Hâldan. Cel mai probabil refrenul ar fi fost: „Uite-l cum moare, uite-l cum moare, și pe noi în COT ne doare!” Le auzim frecvent pe amîndouă, evident pe ultima modificată. Știți cum!

Din tribune n-ar fi lipsit nici strigătele celor pe care ultrașii îi numesc simbolic „cetățeni”. Unul dintre aceștia l-ar fi îndemnat hîtru pe Mihai să se ridice. „Hai, bă, nu mai face atît pe mironosița, pentru banii pe care-i cîştigi eu aș rezista la 12 lovituri d-alea”

Echipa medicală ar fi reușit să intre într-un final pe teren şi ar fi început să apară problemele. N-ar fi avut aparatura necesară sau pur și simplu n-ar fi știut ce să facă, salvarea ar fi fost blocată de jandarmi pe tunel etc.

Meciul s-ar fi reluat în aplauzele întregului stadion.

După meci

Televiziunile ar fi intrat cu breaking news-uri lacrimogene. Zeci de camere ar fi redat în cadre apropiate îngrijorarea de pe feţele mebrilor familiei.

Reporterițele ar fi blocat intrarea tatălui, căruia i-ar fi băgat ostentativ microfoanele în față, după care l-ar fi întrebat nonșalant: „Sincer, credeți că supraviețuiește? Ce v-au spus medicii? De ce nu stați de vorbă cu noi?”

Moderatorii s-ar fi bătut pe intervenția lui Gigi Becali, iar cei care n-ar fi reușit să-l aibă în emisiune s-ar fi mulțumit și cu Mitică Dragomir. Întrebarea ar fi fost simplă: „Ar fi trebuit ca Tudor să întrerupă meciul?” Răspunsul ar fi fost, evident, unul tîmpit: „Cum să-l întrerupă? Eu i-aş fi interzis, Liga nu vrea să fie dată în judecată de televiziuni. Stați liniştiți, Mihai e mic şi-al dracu’, își va reveni”

Acum certați-mă, catalogați-mă ca fiind deplasat, insensibil sau inconștient, dar gîndiţi-vă la ce se întîmplă în jurul vostru şi spuneți-mi: unde greşesc?