A murit privind la cer

Spania începe Europeanul cu banderole negre. Manolo Preciado s-a stins la 54 de ani. A fost unul dintre cei mai simpatici şi simpatizaţi oameni de fotbal din Spania

E una din acele veşti care te lasă fără cuvinte. E […]

Spania începe Europeanul cu banderole negre. Manolo Preciado s-a stins la 54 de ani. A fost unul dintre cei mai simpatici şi simpatizaţi oameni de fotbal din Spania

E una din acele veşti care te lasă fără cuvinte. E una din acele veşti ce-ţi poate strica o zi. E una din acele veşti care îţi aminteşte că traseul unui om pe această planetă e marea necunoscută a fiecărei vieţi. E una din acele veşti pe care n-ai vrea s-o descoperi.

„În fiecare dimineaţă mă uit la cer şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat. Fac ceea ce iubesc şi iubesc ceea ce fac. Singurul păcat e că primesc bani pentru asta”. Cuvintele îi aparţin lui Manolo Preciado. Poate aţi auzit de el. Antrenorul acela simpatic, pe care, poate, l-aţi văzut pe banca lui Sporting Gijon, de care, poate, aţi auzit că l-a numit „canalie” pe Jose Mourinho, pentru ca mai apoi să devină prieten cu el, despre care, poate, ştiaţi că a spus despre Guardiola, în septembrie 2008, că va deveni cel mai mare antrenor al Spaniei, despre care, poate, aţi citit că va încerca să readucă pe Villarreal în Primera.

A murit în noaptea de miercuri spre joi. La 54 de ani, în urma unui infarct. Prea devreme pentru un om care a iubit viaţa enorm, deşi viaţa n-a fost deloc gentilă cu el. Soţia i-a murit de cancer la 40 de ani, fiul de 15 ani a murit într-un accident cu scuterul. În 2005 şi-a pierdut tatăl, lovit de o maşină uitată fără frîna de mînă trasă. Iar el se stinge cu o zi înainte să fie prezentat oficial la noul său club, Villarreal. Mai poţi spune ceva despre destinul acestui om fără să rămîi, fie şi pentru o clipă, cu un nod în gît.

Cînd, la nervi, l-a numit canalie pe Mourinho, portughezul n-a intrat prea tare în polemică. Deşi cu alţii, ohooo, cum ar mai fi făcut-o! A spus despre Preciado că e simpatic. Şi aşa îl cunoştea toată Spania fotbalistică. Un simpatic mustăcios, care a izbutit mereu să se ridice atunci cînd destinul îl pocnea peste faţă. Spaniolii din „naţională” au spus că vor juca la Euro şi pentru el, iar Iniesta a promis că-i va dedica golurile. Aşa va fi, căci Andres e un tip sensibil.

Manolo Preciado şi-a trăit viaţa privind spre Cer şi mulţumindu-i. Pentru bune şi pentru rele. Şi-a acceptat căderile şi a privit spre viitor, deşi viitorul a fost pentru el mereu nesigur, plin de variante ce s-au oprit brusc, înainte de termen. Cu ochii deschişi şi cu un zîmbet în colţul mustăţii.

E una din acele veşti care îţi reamintesc ce important e să-ţi trăieşti viaţa aşa cum e. Privind către Cer şi mulţumind pentru tot ceea ce primeşti. Cu un zîmbet, eventual.