Patronii la Dumnezeu

Se făcea că finanțatorii celor 5 echipe care se luptă pe viață și pe moarte pentru titlu, prin birouri, pe teren și la TV, acolo unde apelează frecvent la Divinitate, au ajuns într-o bună zi în fața lui Dumnezeu.

Paszkany: […]

Se făcea că finanțatorii celor 5 echipe care se luptă pe viață și pe moarte pentru titlu, prin birouri, pe teren și la TV, acolo unde apelează frecvent la Divinitate, au ajuns într-o bună zi în fața lui Dumnezeu.

Paszkany: “N-am înjurat, n-am intrat în scandaluri, n-am dat bani la arbitri, n-am făcut blaturi, cred că merit să iau acest campionat. Bineînțeles, eu vorbesc despre mine, nu știu ce-a făcut Mureșan. Pentru că el mai vine cîteodată la mine și-mi zice: «Știi, Arpi, aș mai avea nevoie de niște bani». «Pentru ce?», îl întreb. «Să facem performanță», răspunde, iar eu îi dau de fiecare dată, fără să-i cer explicații. La chitanțe și la facturi mă refer. Dar, Doamne, chiar trebuie justificată performanța?”.

Copos: ”Are dreptate Paszkany, Doamne, pentru performanță și eu plătesc oricît. Salarii, bonusuri și prime promise, toate achitate la timp, pentru că munca trebuie mereu respectată și întotdeauna corect răsplătită. În plus, eu ajut multă lume, celor rămași înzăpeziți astă-iarnă le-am dus un camion de fluocinolon. Ăsta sînt eu, Doamne, nu contează dacă am sau nu ce pune pe masă, important e să-i văd pe oameni fericiți“

Porumboiu: ”Iartă-mă, Doamne, că rîd, dar nici eu nu mă pot abţine! Ce-a zis Copos că face, plătește salariile la timp? Hai că asta a fost bună! Și aia cu fluocinolonu’ la fel.”

Gigi: “Așa, Doamne, de cînd voiam eu să vorbesc cu tine, pentru că de ce. Doar tu mă înțelegi, nu? Păi, ia să vedem! Am construit case pentru sufletul meu, am achitat la oameni prin Ferentari lumina, biserici am făcut zeci, ca să ce!? Ca să dai tu două titluri la unguri, nu!? Ei, dacă ai de gînd s-o faci iar, eu te-anunț de p-acu’ că te schimb. Crezi că n-am curaj, nu? Păăi, pe mine mă cheamă Gigi Becali, tatăăă! Da, domne, da, te schimb cu altu’ mai bun, o să vezi!”

Borcea: “Iartă-l, Atotstivuitorule, pe naşu, că nu ştie ce zice, dar mie să-mi dai campionatu’! Cu ce ți-am greșit? Că nu investesc serios? Că nu fac stadionu’? Că-i îndepărtez pe suporteri? Că dau trandafiri la arbitri? Astea sînt nimicuri, pe care jur să nu le mai fac, tu doar dă-mi campionatul!

Dumnezeu i-a ascultat pe toți, a rîs, s-a încruntat, a rîs din nou, după care le-a zis: ”E incorect să dau cuiva titlul, așa că o să las destinul să lucreze pentru voi, scoateți-vă ochii!”.

Atunci, cel mai merituos, mai fricos și mai puțin ipocrit dintre ei și-a dus instinctiv mîna la față. Iar Dumnezeu i-a zîmbit. Cine e?