Steaua nu se refuză?
În sezonul trecut, Steaua a schimbat 6 antrenori. În sezonul ăsta, doar 3. Dar mai sînt 11 etape.
„Marea problemă a omenirii e că proştii sînt întotdeauna foarte siguri de ei. Iar contra prostiei nu se poate lupta”. Cuvintele îi […]
În sezonul trecut, Steaua a schimbat 6 antrenori. În sezonul ăsta, doar 3. Dar mai sînt 11 etape.
„Marea problemă a omenirii e că proştii sînt întotdeauna foarte siguri de ei. Iar contra prostiei nu se poate lupta”. Cuvintele îi aparţin lui Bertrand Russell, un galez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anii ’50. Ideea e că pe oamenii guvernaţi doar de certitudini nu prea te poţi baza. De preferat sînt cei în mintea cărora se strecoară şi ceva dubii. De genul întrebărilor „oare e bine să fac cutare lucru?”.
Steaua a schimbat antrenorul. Ei şi? E doar al treilea în sezonul ăsta, pînă la performanţa colosală a celor 6 din campionatul trecut mai e. Dar n-ar fi bine să pariem că lucrul acesta nu se va întîmpla. 11 etape? Atîtea au mai rămas de jucat. Vi se pare complicat să se întîmple încă 3 înlocuiri în perioada asta? Într-un club unde dubiile nu există, utopia e bine venită. În orice sens am aborda problema. Iar cînd am spus club am vrut doar să fiu gentil cu brandul Steaua, o comoară pe care cei ce o au în stăpînire habar n-au s-o exploateze. E limpede cu cine e egal Steaua în ziua de azi. E o ecuaţie prea simplă, răspunsul e prea clar.
Ceva nu mi-e clar. Ce-i îndeamnă pe unii să aibă mereu telefonul deschis pentru un apel din zona de mai sus? Dar, mai ales, ce-i îndeamnă pe unii să accepte propunerile telefonice?
Luînd-o teoretic, în cazul în care ai fost criogenat timp de 10 ani, de cînd asupra celui mai important brand din sportul românesc s-a abătut această transhumanţă managerială, ai fi tentat să accepţi imediat. Pe ideea „Steaua nu se refuză” ori, dacă vreţi, mai aproape de limita neuronală a unora, „Steaua e un tren care trece o singura dată prin gara vieţii”. Excelentă asta cu „gara vieţii”, trebuie să recunoaşteţi! Criogenia asupra antrenorilor nu s-a brevetat însă la nivel de masă, aşa că şansele să se găsească o astfel de persoană sînt la fel cu şansele ca Steaua să redevină ceea ce trebuie. Adică aproape nule. Observaţi, am folosit cuvîntul „aproape”, unu pentru că ştiinţa a făcut miracole şi doi pentru că eu mai am şi dubii.
Aşadar, revin cu întrebarile de mai sus. Cineva îmi oferă o variantă. Pentru bani. Foarte corectă, de altfel. Nimic condamnabil. Dar hai să recunoaştem asta! Da, domne, am acceptat pentru bani. Sînt şi eu om, am nevoi, cheltuieli, vise, pentru mine fericirea e suma cîtorva lucruri mici, o mică vilă, o mică maşină, un cont mic, dar cu zerouri multe.
Altcineva îmi dă o altă explicaţie. „Dă bine la CV”. Cum ar veni, „Steaua nu se refuza”, nu? Sau treaba cu „gara vieţii”! Numai că nu-s foarte convins că în ziua de azi un antrenor mai e angajat doar după un CV. Pe care scrie Steaua, corect, dar pe care mai scrie şi că ai fost dat afară de la Steaua.
Pentru că, mai devreme sau mai tîrziu, asta se va întîmpla. Iar în locul lui Mihai Stoichiţă va veni, poate, Grigoraş. Sau Reghecampf. Sau va reveni Ilie Stan. Sau Lăcătuş. Sau Sorin Cîrţu. Sau Dorinel. Sau, din nou, Mihai Stoichiţă. Sau altcineva care crede că poate face performanţă, antrenînd cel mai bun lot din ţară. Pentru că, da, Steaua are cel mai bun lot din ţară. Din păcate, lotul la fotbal nu are nimic de-a face cu un lot de pămînt.
Are totuşi cineva un răspuns la întrebările mele?