Sensibilii noştri arbitri
În timp ce Crăciunescu încearcă din răsputeri să le spele imaginea ca pe tricouri, arbitrii se tăvălesc poznaş prin noroi
Avînd în vedere că arbitrajul românesc are o întreagă istorie neagră în spate şi că unii dintre cavaleri chiar au […]
În timp ce Crăciunescu încearcă din răsputeri să le spele imaginea ca pe tricouri, arbitrii se tăvălesc poznaş prin noroi
Avînd în vedere că arbitrajul românesc are o întreagă istorie neagră în spate şi că unii dintre cavaleri chiar au fost traşi pe linie moartă de DNA, misiunea şefului CCA pare o utopie. Asta şi pentru că cei aflaţi în subordinea lui îi sabotează demersul constant. Numiţi o singură etapă de la Dumnezeu în care cel puţin doi dintre ei să n-o fi comis grav! Puteţi? Ştiu, nu prea!
„Eu zic că avem 10 arbitri capabili să conducă finala Europa League. Balaj, Tudor, Haţegan, de ce să nu poată arbitra? Şi Colţescu poate, care nu e pe lista FIFA”, susţinea Crăciunescu înainte să înceapă returul, iar eu nu-l contrazic. Mai mult, spun că finala poate s-o arbitreze chiar şi Jean Paler dacă-i facem rost de un ecuson FIFA. Ar face-o însă fără să vicieze rezultatul şi să provoace, astfel, un mare scandal?
Nu credeam să ajung să spun asta, dar circul din Liga 1 de la o vreme încoace nu mai e făcut de finanţatori, ci chiar de arbitri. Gîndiţi-vă numai la cum a arătat ultima etapă! Ăştia mici au făcut praf meciurile pe care le-au condus, iritînd deopotrivă jucători, conducători şi suporteri, după care taticul lor a apărut plîngînd la TV. Tare sau ce!?
Atîta sensibilitate ca la băieţii ăştia mai rar! Ne reamintesc constant că sînt oameni şi că e normal să greşească, se revoltă cînd le scad baremurile şi strîmbă simandicos din nas cînd sînt criticaţi, apoi intră pe teren, unde fac inevitabil ravagii. Gratis, zic ei. Iar noi, ceilalţi, ar trebui să-i înţelegem şi să-i mîngîiem părinteşte pe cap, ca nea George pe Răzvan într-o vreme. Să ne iertaţi, dar n-o s-o facem! Şi încetaţi odată cu explicaţiile puerile! Vă plîngeţi de presiunea la care sînteţi supuşi, dar nu spuneţi cine vă obligă s-o acceptaţi. Dacă nu aveţi psihicul suficient de puternic, de ce nu vă daţi voi, frumos, la o parte? Acuzaţi conducătorii că vă contestă, creîndu-vă o imagine negativă în străinătate, dar treceţi cu uşurinţă peste faptul că vă bateţi joc de banii şi de efortul băieţilor lor. N-au şi jucătorii dreptul la prime? Faceţi fasoane cînd vă critică presa, amintindu-ne obsedant că avem la dispoziţie reluări. Păi, bine-nţeles că avem şi că ne ghidăm după ele, pentru că noi n-avem ochiul format şi nici nu sîntem antrenaţi să luăm decizii în fracţiuni de secundă, cum se presupune ca ar trebui să fiţi voi, ca mari arbitri ce sînteţi, capabili să conduceţi finale în Europa!
Aşadar, domnilor, băgaţi-vă fardurile-n poşete şi încercaţi să vă faceţi profesionist şi onest meseria pentru care vă intră pe carduri suficienţi bani, atît timp cît susţineţi că pentru voi arbitrajul e şi pasiune. Ceea ce e corect! Altfel, dacă ar fi vreo mare povară, nu v-aţi mai orienta copiii, finii, nepoţii, cumnaţii şi verii spre el. Zic bine?