Gigi cu Borcea în spital

„Îl înţeleg pe finu, e greu să stai de unul singur în cameră. Eu ştiu de când am fost la puşcărie” – Gigi Becali

Cu probleme la inimă cauzate de stres şi cu sabia ridicată deasupra capului de procurori în […]

„Îl înţeleg pe finu, e greu să stai de unul singur în cameră. Eu ştiu de când am fost la puşcărie” – Gigi Becali

Cu probleme la inimă cauzate de stres şi cu sabia ridicată deasupra capului de procurori în dosarul transferurilor, caz în care sigur se va lăsa cu condamnări, Borcea s-a operat zilele trecute pe cord. „Evoluţia postoperatorie e bună. A început recuperarea şi primeşte vizite scurte, care nu îi creează emoţii puternice”, a spus doctorul Brădişteanu, moment în care m-am liniştit, Cristi e în siguranţă, n-are cine să-l sperie. Asta pînă cînd l-am auzit pe nea Gigi, care tocmai fusese să-l viziteze. Şi gata cu liniştea lui! Vă imaginaţi cum a fost? Naşu intră în rezervă, cu gura mare …

– Ce faci, finuleee, eşti bine? Ia zi, e greu să stai de unul singur în cameră? Eu ştiu de cînd am fost la PUŞCĂRIE, d-aia te-ntreb. Da` nu-i rău, te obişnuieşti.
– Aaaa …
– Ce s-aude? De ce au luat-o aparatele razna?

Pe uşă intră o asistentă, panicată. „Ce s-a întîmplat? Domnule Borcea, vă rog eu frumos, nu vă mai agitaţi”…

– Ce-ai, tată? De ce te agiţi?
– Păi …
– Nici un păi! Ia, fii atent ce ţi-am adus, vezi? Brînză şi lapte de la oiţele mele. Pentru că de ce, asta e mîncare sănătoasă, m-ai înţeles? D-asta îmi aduceau şi mie cînd eram ÎNCHIS şi tot d-asta o să-ţi aduc şi eu ŢIE.
– Să-mi aduci unde?
– Lasă, nu te mai gîndi, că iar au luat-o aparatele razna!

Asistenta îşi face din nou apariţia. „Iar vă agitaţi? Domnule Becali…”

– Dada, gata! O să-i povestesc lu finu` ceva frumos, dă-le naibii de emoţii! Auzi, mişto rezervă ţi-a dat Brădişteanu, îmi place, e dat naibii doctoru`ăsta! Atît că e un pic cam mică. Ştii cît e? Cam cît o CELULĂ. Bine, asta dacă te bagă singur PE CAMERĂ.
– Băi, naşuleee …
– Da, finule, zi! Ia uite, bă, iar au început astea să ticăie!

Asistenta: „Domnule Becali, vă rog să ieşiţi afară!”

– AFARĂ, da, iubesc cuvîntu` ăsta. Toată ziua nu faci altceva decît să te gîndeşti cum e.
– Aaaa …
– Stai, finule, nu te impacienta, ce-ai? Păi tu în ritmu`ăsta n-o să rezişti PE RAHOVA nici 3 zile. Fii bărbat! Zi, îţi dau o furculiţă sau mănînci cu mîna?
– Cum să mănînc cu mî …
– Apropo de furculiţă, mi-am adus aminte de tata. Ştii că el i-a înfipt una în ochi lu`
Gheorghiu Dej, nu? Că era un tablou cu comunistu`ăsta pe perete în care el a băgat furculiţa. Şi l-au ÎNCHIS. Dar hai, las-o naibii de PUŞCĂRIE!
– Păi las-o, te rog iooo …
– Bine, mă, îţi zic de Dinamo, deşi nu e bine să-ţi dau emoţii. Ştii cîte bilete s-au vîndut pentru meciul cu Sportu`?
– Cîte?
– Doar 400. Îţi dai seama cum o s-arate stadionu`?
– Cum?
– PUŞCĂRIE. Mă, da aparatele astea nu se mai potoloesc?
– Păi …
– Nici un păi, eu cred că sînt stricate, îl chem pe Brădişteanu la VORBITOR.
– Aaaa …
– Stai liniştit, finule, nu te mai agita, că poate vin ăştia şi te LEAGĂ.
– Dumnezeule!!!
– De pat, mă, de pat, brancardierii. Auzi, dar acolo pe mînă ce-ai?
– Branulă.
– Ah, am crezut că ţi-ai tatuat ZAR.
– Sorăăă …

* Articolul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare