La UEFA totul e bine

Cele mai importante campionate se regăsesc în sferturile Ligii. Nu lipseşte nimeni, ba mai există şi Cipru, ca o reclamă neplătită a visului în care trebuie să crezi

Pesemne că la UEFA toată lumea e mulţumită. În sferturile Ligii avem […]

Cele mai importante campionate se regăsesc în sferturile Ligii. Nu lipseşte nimeni, ba mai există şi Cipru, ca o reclamă neplătită a visului în care trebuie să crezi

Pesemne că la UEFA toată lumea e mulţumită. În sferturile Ligii avem pe toată lumea. Toată lumea care contează, desigur. Spania, cu două echipe, probabil cele mai puternice din lume, Anglia, Italia, Germania şi Portugalia, cu cîte una. Plus Cipru, aşa, ca o excepţie, dar şi ca o excelentă reclamă pentru competiţie, pe ideea că pătrunderea în acest grup select e totuşi posibilă pentru oricine. Totul e deci perfect la Nyon, toate punctele au fost bifate, să aşteptăm tragerea la sorţi şi să vedem ale cui bile vor fi mai productive.

Pînă la bile şi a lor încrucişare, cîteva constatări după aceste optimi.

1. Inter e în colaps. Un colaps aşteptat şi anunţat, căci politica lui Moratti, cea post-Mourinho, a fost de-a dreptul falimentară. Este anormal, la un asemenea nivel, să stai cu braţele încrucişate şi să priveşti cum o echipă care a cîştigat Liga în 2010 se dezintegrează uşor uşor, ca un aliment atins de mucegai. În termen fotbalistic, mucegaiul se cheamă automulţumire. În mod normal, alimentul rămîne comestibil dacă se înlătură mucegaiul. La Inter însă cam tot vestiarul e atins, puţine elemente mai pot fi salvate, iar o eventuală reconstrucţie în jurul lor costă acum mult mai mult decît acum doi ani, plus că e greu de găsit un bucătar, a se citi antrenor, dispus să-şi asume riscul de a ocupa locul pe care a stat un specialist cu stele Michelin, aşa cum a fost Mourinho. E mai lesne de presupus că Inter va reveni la degringolada de acum 10 ani decît că va redeveni un grande în fotbalul mare.

2. La Chelsea, s-a văzut limpede. În ultimele zile de mandat ale lui Villas Boas am fost anunţaţi că Terry va lipsi pînă la finalul sezonului din pricina unei leziuni misterioase. Cum a fost dat afară Villas Boas, cum şi-a revenit Terry. O fi făcut medicina miracole, dar nici chiar aşa! În plus, analizaţi prestaţia sa de miercuri, a lui Lampard, Drogba, Cole şi alţii, şi aveţi o explicaţie despre ce păţeşte un antrenor care nu ştie să coabiteze cu un vestiar cu o asemenea greutate.

3. Bayern şi-a reconfirmat candidatura, pentru cine avea dubii, la cîştigarea trofeului. Nici Robben, nici Ribery, nici Thomas Muller, nici Mario Gomez, nici Schweinsteiger nu ştiu ce înseamnă să cîştigi Liga Campionilor. Cu nemţii nu e bine să te pui cînd îşi propun ceva, deşi speranţele lor se leagă în acest moment de o confruntare doar în finală cu Real sau Barcelona.

4. Apropo de Real şi Barcelona. E clar că sînt pe o treaptă superioară celorlalte competitoare. Navigheză în stilul impus de Mourinho şi Guardiola, în ritmul propus de Messi şi Cristiano. Logic ar fi să se întîlnească în finală, dar nu cred că UEFA e atît de dornică de finală într-o singură limbă, chit că la Barcelona se vorbeşte catalană. Mourinho ar prefera o confruntare imediată, Guardiola una în semifinale.

P.S. Ştirea zilei vine tot de la Barcelona. La exact un an de la depistarea tumorii sale la ficat, Eric Abidal a anunţat că are nevoie de transplant. Deşi se părea că problema a fost soluţionată. Între timp, Abidal a cucerit 5 trofee şi a cîştigat admiraţia tuturor prin gesturile sale umanitare cu adevărat excepţionale. Destinul însă nu ţine seamă nici de faimă, nici de bani, nici de dorinţa fiecăruia. Poate doar de caracter. Caracterul fiecărui om e, de fapt, destinul lui.