Chelski revolution
Englezii sînt „indignaţi” de stilul lui Abramovici, care a schimbat 8 antrenori în 9 ani. În România recordul e de doar 6. Într-un singur sezon.
Un vestiar straniu, multe nume, puţine resurse în realitate. Un amalgam de personalitaţi şi caractere. […]
Englezii sînt „indignaţi” de stilul lui Abramovici, care a schimbat 8 antrenori în 9 ani. În România recordul e de doar 6. Într-un singur sezon.
Un vestiar straniu, multe nume, puţine resurse în realitate. Un amalgam de personalitaţi şi caractere. Un patron care gîndeşte departe de tradiţia engleză, care visează la un schimb de linii, dar pe cît posibil cu performanţă, lucru extrem de greu de obţinut într-un campionat ca Premier League. Cam asta a găsit Andre Villas Boas la Chelsea, astă-vară. Mai văzuse filmul, într-o altă vară, cea a lui 2004, deşi atunci n-avea rol principal, ci doar unul secundar. Părea soluţia cea mai la îndemînă. În fond, cine ar fi putut curăţa locul de umbrele trecutului decît unul care ştie perfect cine sînt acele umbre? Şi care vrea să arate că poate fi şi el „Special”.
Ceva n-a mers conform planului. Vechea gardă, Cech, Terry, Cole, Lampard, Essien, Drogba, Anelka, Malouda, şi-a văzut ameninţată poziţia. Iar investiţiile n-au venit, poate şi pentru că după nebunia cu Torres patronul nu mai avea chef de altele. Astfel că Villa Boas s-a văzut nevoit să lucreze tot cu posesorii de tricouri celebre, dar cu din ce în ce mai multe scuze generatoare de randament scăzut. Luaţi fiecare din numele de mai sus, analizaţi-le prestaţiile şi veţi găsi cîteva explicaţii! Cînd conflictul a ajuns în vestiar, nimic nu mai era de făcut, atunci cînd o armată e bîntuită de conflicte interne, luptele sînt simplificate pentru orice inamic.
Abramovici a avut de luat o decizie. Şi a luat-o. În acest moment al sezonului nici nu prea avea alternative. Echipa juca oribil, fără chef, ca o obligaţie de serviciu. Pericolul iminent era repetarea contraperformanţei lui Liverpool din sezonul trecut, adică afară din Europa. Pe undeva poate că era mai bine, ar fi fost un an mai plat, iar cel ce va veni pe bancă ar fi avut mai multă linişte. Abramovici face parte dintr-o altă categorie de investitori, avem şi noi pe aici destule exemple, dar chiar n-are rost să dezbatem problema.
Interesant e cum au reacţionat englezii. Asociaţia managerilor din Anglia s-a arătat „indignată” de stilul lui Abramovici. 8 antrenori în 9 ani, cu amendamentul că unul dintre cei 8, Hiddink, a plecat de bunăvoie, iată ceea ce în Anglia e considerat inacceptabil. Şi cînd te gîndeşti că în România există finanţatori care pot schimba 6 antrenori într-un sezon! Altă educaţie, altă cultură, altă tradiţie, orice alăturare, fotbalistic vorbind, între cele două ţări ar ofensa noţiunea de fotbal în general. 100 de milioane de lire, cît a cheltuit Abramovici doar ca să dea afară antrenorii, iată ceea ce în Regat e considerat acum drept o pată pe imaginea sportului inventat chiar acolo. Iar ideea ca un tehnician să fie dat afară după „doar” 40 de meciuri e şi ea văzută drept o mare porcărie.
Acum e timpul discuţiilor despre viitor. Se vorbeşte de nume. Pe la noi se scoate în faţă cel al lui Dan Petrescu. Hai să fim serioşi! Totuşi! Ne vom lămuri repede. Că va fi Benitez, că va fi Mourinho, că va fi altul, un lucru e limpede: noul proiect va fi, poate, mai scump decît cel al lui Villas Boas.