Doi într-o barcă

Real Madrid şi Barcelona nu ştiu cu 3 luni înainte de finalul sezonului cine le va fi antrenor în sezonul viitor. Mourinho şi Guardiola ţin pe toată lumea în şah

Jose Mourinho a dat la începutul săptămînii o fugă pînă […]

Real Madrid şi Barcelona nu ştiu cu 3 luni înainte de finalul sezonului cine le va fi antrenor în sezonul viitor. Mourinho şi Guardiola ţin pe toată lumea în şah

Jose Mourinho a dat la începutul săptămînii o fugă pînă la Londra, împreună cu soţia, şi a făcut în aşa fel încît voiajul său să fie văzut de toată lumea. Poze cu tot felul de necunoscuţi, masă la restaurantul preferat, logic şi normal că povestea a ajuns în presă. În cea engleză, în principal, care a tras concluzia că Jose a venit la Londra să-şi caute casă în care să se mute din vară, apoi în cea internaţională.

Pep Guardiola continuă fără să ofere detalii în ceea ce priveşte viitorul său la Barcelona. Multă lume a aşteptat ca în săptămîna pe care o încheiem azi să anunţe că va continua şi în sezonul viitor în fruntea unui proiect pe care el l-a gîndit. Era scenariul perfect, săptămînă fără meciuri pentru Barcelona, cu toate astea nu s-a întîmplat nimic.

Paradoxal, dar cu 3 luni înaintea finalului de sezon, Real Madrid şi Barcelona, cele mai bune echipe din lume la ora asta, în ce ordine doriţi să le aşezaţi, nu ştiu ce antrenor vor avea în  sezonul viitor. Nu-i ceva foarte obişnuit, pentru că a antrena aceste două echipe nu e deloc cel mai simplu lucru din lume. A căuta motive pentru care cei doi acţionează aşa e complicat. Fiecare ar avea motivele lui, iar ele ţin de organizarea fiecăruia dintre cele două cluburi, de ceea ce sînt obligaţi ei să trăiască zi de zi.

Mourinho nu e mereu pe aceeaşi lungime de undă cu jucătorii săi. Ultima dovadă, mesajul pe Twitter al lui Sergio Ramos, unul din greii vestiarului, care mulţumea suporterilor Realului veniţi în Vallecas, la meciul cu Rayo, la o zi după ce portughezul se arăta dezamăgit de numărul mic al acestor fani. În plus, obişnuit fiind să acapareze coperţile ziarelor, şi dintr-o tentativă de a lua de pe umerii jucătorilor presiunea mediatică, Mourinho se vede pus în faţa unei alte realităţi, politica de marketing a madrilenilor fiind alta, fotbaliştii fiind cei care trebuie să fie în prim-plan, pentru că imaginea lor se vinde mai bine. Plus de asta, cîştigarea campionatului, de care Real e foarte aproape, l-ar face pe Mourinho să-şi dorească alte motivaţii. Aşa cum a făcut şi la Inter, căci deja nu mai e un secret că Mourinho se înţelesese cu Real încă dinaintea finalei Ligii din 2010, după ce asigurase un nou „scudetto” pentru Inter.

Guardiola e pe aceeaşi lungime de undă cu jucătorii săi. Problema lui e alta. Un soi de uzură psihică, şi fizică la un moment dat, un soi de neîncredere că le-ar mai putea transmite acel mesaj care să-i convingă. Ca şi în cazul lui Mourinho e vorba de motivaţie, de dorinţa de a-şi încerca valoarea şi în altă parte, de a vedea, pînă la urmă, dacă tot ceea ce se spune, cum că n-ar face faţă la un alt club în afară de Barcelona e adevărat sau nu.

În ceea ce-l priveşte pe Guardiola însă, lucrurile nu-s aşa simple. Este prea legat de Barcelona, de Catalunya, de jucători ca să se comporte fără scrupule. Probabil că va prelungi.

În ceea ce-l priveşte pe Mourinho, legătura lui cu Madrid n-are nimic de-a face cu afecţiunea. E un profesionist autentic, chiar dacă asta înseamnă, uneori, fără scrupule. Şi, pînă la urmă, e logic să te gîndeşti în primul rînd la tine, la binele tău, nu-i aşa? Însă, rămînînd la Mourinho, e un deja vu, căci în sezonul trecut se vorbea, cam pe la acelaşi moment, că-şi caută un colegiu, la Lugano, pentru copiii săi, aproape de Milano, cum ar veni pentru o întoarcere la Inter. Ceea ce nu s-a realizat, pînă la urmă.

Doi antrenori, două mari personalităţi ale zilelor noastre. Doi rivali, în nici un caz duşmani, care, iată, paradoxal, azi sînt în aceeaşi barcă.