Când alergarea nu mai e suficientă: free running şi parkour
Aţi auzit de Freerunning şi Parkour? Poate chiar denumirea v-a dat de gandit. Eu am petrecut 20 de minute azi ca să înţeleg diferenţa dintre ele. Vizual, mi se păreau la fel şi totuşi nu erau sinonime. Mă mai întâlnisem […]
Aţi auzit de Freerunning şi Parkour? Poate chiar denumirea v-a dat de gandit. Eu am petrecut 20 de minute azi ca să înţeleg diferenţa dintre ele. Vizual, mi se păreau la fel şi totuşi nu erau sinonime. Mă mai întâlnisem cu parkour-ul la Shorts Up când rulau documentarele Discovery şi Florin Mârza descoperise eroul din el odată cu practicarea acestei activităţi. De free running nu auzisem nimic clar, poate o şoaptă fugitiv pe la ureche.
Astăzi am aflat că în timp ce în Parkour urmăreşti să ajungi cât mai repede, cu minim de efort, din punctul A în punctul B, în free running îţi iei timpul necesar să depăşeşti obstacolele cu graţie, mai faci şi câteva sărituri artistice, te mai şi joci un pic. La noi mişcarea a prins de curând dar déjà există o comunitate de traceurs (practicanţi de Parkour), la fel de entuziaşti şi agili (sau mai mult) ca cei care termină maratoane şi sar metri garduri în concursurile de atletism.
Deci de ce nu ar trebui să susţinem si acest sport/stil de viaţă? Eu spun că merită să îi daţi o şansă şi dacă aveţi condiţia fizică necesară, căutaţi o provocare sau pur şi simplu vă place să fiţi în mişcare non-stop, treceţi la antrenament!
Poate într-o zi ajungeţi ca ei – în Thailanda, în drum spre Cambodgia (o călătorie de vis pentru mine, by the way), echipa de freerunneri Farang: