Leul lui Copos

Să presupunem prin absurd că s-ar găsi cineva să-i plătească lui George Copos leul solicitat în schimbul Rapidului. Cît oare ar valora, în realitate, leul ăla?

Astăzi de dimineaţă, în fine, cît poate fi şi dimineaţa asta de dimineaţă pentru […]

Să presupunem prin absurd că s-ar găsi cineva să-i plătească lui George Copos leul solicitat în schimbul Rapidului. Cît oare ar valora, în realitate, leul ăla?

Astăzi de dimineaţă, în fine, cît poate fi şi dimineaţa asta de dimineaţă pentru un jurnalist, dar să lasăm detaliile minore, azi-dimineaţa, deci, o ştire mi-a cutremurat procesul de trezire. George Copos vrea să vîndă Rapidul!

Primul meu gînd a fost să văd dacă nu cumva s-a scufundat planeta. Nu se scufundase. Poate doar un pic Bucureştiul sub povara unui trafic haotic, dar să lăsăm detaliile minore, nu? Am purces imediat la căutarea detaliilor. Am descoperit relativ repede, căci o astfel de informaţie face repede înconjurul planetei, dacă tot nu se scufundase. Am descoperit că George Copos e dezamăgit. Şi el? Aşadar sîntem mai mulţi. Că a văzut ce n-a văzut niciodată. Că e o lume care nu-i a lui, că practică un sport care, de fapt, e altul, cu reguli pe care nu le cunoaşte. Aici am avut un prim semn de întrebare şi am stat puţin pe gînduri, ca emoticonul ăla de la messenger, îl ştiţi, ăla pe care-l puneţi cînd vreţi să-i arătaţi interlocutorului că sînteţi preocupat. Ce naiba de sport practică, de fapt, George Copos?! În fine, nu contează, mi-am zis, dacă el aşa crede, că e un sport, să fie sănătos! Finalul mi-a plăcut, „gustul dulce al succesului aşezat peste cel amar al unei lumi profund pervertite” m-a dus cu gîndul la meniurile chinezeşti, la sosul dulce-acrişor şi la pacheţelele de primăvară. În plină iarnă.

Dar altceva m-a făcut să-mi rotesc ochii, precum un alt emoticon de pe messenger. Cînd am aflat ce doreşte George Copos în schimbul acţiunilor sale: un leu.

Un leeeeeu!! Aşa cevaaaa!

Tot drumul spre redacţia Gazetei vestea continua să-mi macine gîndurile, ca o rîşniţă veche de cafea. Apropo, era pe vremuri un fotbalist Râşniţă la Rapid, dar şi ăsta e un detaliu minor, că nu-s convins că George Copos a auzit de el. Un leu, un leu, un leu, un leu, ceasul meu interior ticăia în ritmul acesta. De cînd îmi doream să intru şi eu în fotbal, ca investitor. Un leu e o sumă de care m-aş putea desprinde, chiar şi în această perioadă de Sărbători. Am început să fac calcule, deja aveam un plan de investiţii viitoare, scouteri, centru de copii şi juniori, marketing, un PR pentru imagine, chiar eram încîntat să lucrez cu Răzvan, ar fi fost, aşa, o întoarcere în timp la vremurile cînd amîndoi eram elevi la „Lazăr” şi eram terorizaţi de un profesor de matematică, stelist înverşunat.

Odată ajuns la redacţie, o colegă cu mai multă răbdare în găsirea detaliilor, în care eu am mare încredere, în colegă nu în detalii, mi-a mărturisit că era a 14-a oară. A 14-a oară cînd Copos vrea să vîndă Rapidul, la ce altceva vă gîndeaţi? Bun, şi ce dacă?, mi-am zis, eu îi dau omului un leu şi gata, facem afacerea. Eventual chemăm şi televiziuni, poate o să-l sune şi pe Gigi Becali, că sigur ştie ce planuri am eu mai departe.

Apoi mi-a venit în minte un gînd. Oare ce primesc eu în schimbul leului? Probabil ceva datorii la jucători. Ceva mai multe, cred. Eh, o rezolv eu, mizez pe sensibilitatea lor. Cît să fie, un milion acolo! De euro. Apoi oarece datorii la stat, impozite, taxe, chestii d-astea minore. Şi cu astea aş  rezolva, poate obţin o reeşalonare, totuşi sînt şi eu un investitor la început de drum. Pesemne că ar mai fi pe acolo, prin nişte acte, uitate într-un colţ pe etajeră, datorii la Taher, la Clubul Sportiv Rapid, la alte cluburi de unde s-au luat jucători. Mda, gluma se cam îngroşa. Dar nu m-am lăsat demoralizat. Găsesc eu o soluţie, există bănci, există credite.

Apoi m-am mai gîndit la ceva. Oare cîţi bani ar trebui să-i plătesc eu, în calitatea mea de nou proprietar al Rapidului, creditorului George Copos? Celui care, de ani buni, doar a împrumutat clubul cu diverse sume, prin diverse manevre financiar-contabile. Cred că nu-mi cedează şi aceste sume tot în schimbul unui leu! Banii ăştia va trebui să-i dau. Să tot fie cîteva milioane bune, poate chiar zeci de milioane. De euro, logic.

Offf! Şi eu care credeam că pot deveni investitor în fotbal! Visul mi-a fost spulberat. Domnule Copos, nea George, îmi pare rău. N-am cum să vă ajut. Leul meu nu e la fel ca leul dumneavoastră!