În caiac, pe zăpadă

Dacă e un lucru adevărat despre oameni, e că sunt inventivi. Se plictisesc, îşi găsesc de lucru, mai meşteresc ceva, mai vin cu o idée. De la “datul cu punga” când erau copii şi nu aveau sănii, la surfingul în […]

Dacă e un lucru adevărat despre oameni, e că sunt inventivi. Se plictisesc, îşi găsesc de lucru, mai meşteresc ceva, mai vin cu o idée. De la “datul cu punga” când erau copii şi nu aveau sănii, la surfingul în casă sau indoboard, snowkiting – o corcitură de snowboarding unde toată treaba o fac curenţii de aer care poartă zmeul – şi acum snowkayaking.

Ce dacă apele au îngheţat şi nu ai în ce să propteşti vâslele? Zăpada de-abia cernută e perfectă ca să virezi cu padela şi gheaţa face caiacul să alunece mai bine. Practicanţii spun că nu se compară cu bobul sau sania ca şi senzaţie, direcţia se face din mişcări ale trunchiului iar la oprire ar fi bine să aterizezi pe o suprafaţă plană, că altfel nu se ştie până unde ajungi.

Mie personal îmi aduce aminte de tubing-ul de vara asta, din Vatra Dornei: cauciucul aluneca grozav pe pânza de pe sol şi dacă nu vroiai să te răstorni cu totul, trebuia să stai cât mai drept, nu relaxat ca pe un scaun de bar. Avizaţii – puţini, răspândiţi de prin 2002 în Austria, la Lienz – spun că aici cheia e să stai puţin aplecat în faţă ca să reduci riscul leziunilor la coloană sau mai puţin mai mult, ca să prinzi viteză.

În rest, totul e poveste! O să înveţi singur cum să frânezi cu braţele şi cât de tare te ţii de caiac când zbori peste nămeţi. Ai echipament de schi déjà? Perfect, îţi mai trebuie decât o cască şi eşti gata de distracţie.

Mie îmi dă impresia unui sport fain de iarnă; cu patinajul mă descurc – nu o să fac prea curând triplu tulup sau dublu axel, dar nici nu am făcut cunoştinţă cu gheaţa – , pe snowboard sper să ajung iarna asta şi dacă o să ningă ODATĂ ŞI ODATĂ şi la noi aş încerca şi un snowkayaking.

Locaţia: Vârtop, Arieşeni. Cine vine cu mine?