Veniţi la televiziune să apăraţi revoluţia!

Dacă procurorii interpretează visul corect, la anul scăpăm de Dragomir şi de Sandu

Azi-noapte, la 22 de ani de la Revoluţia din decembrie ’89, am avut un vis ciudat. Se făcea că e 15 decembrie 2012, iar în jurul casei […]

Dacă procurorii interpretează visul corect, la anul scăpăm de Dragomir şi de Sandu

Azi-noapte, la 22 de ani de la Revoluţia din decembrie ’89, am avut un vis ciudat. Se făcea că e 15 decembrie 2012, iar în jurul casei lui Adrian Mititelu din Craiova e agitaţie mare. Oltenia fierbe după ce dictatorii i-au desfiinţat echipa şi i-au confiscat jucătorii. Suporterii adunaţi în faţa locuinţei finanţatorului scandează lozinci împotriva FRF.

Susţinătorii lui Mititelu se mută apoi în centrul oraşului, unde sînt atent supravegheaţi de jandarmi. „Cetăţenii” se alătură şi ei mulţimii, iar poliţia începe să împartă amenzi. Brusc, se aud şi primele vociferări: „Jos Mircea Sandu!”. Pînă la incendierea tablourilor cu chipurile şefilor FRF şi LPF nu mai e decît un pas. Jandarmeria rămîne pe poziţii, însă refuză să riposteze.

Demonstraţiile continuă, oraşul arătînd ca după un bombardament cu confeti. Mircea Sandu află de situaţia încordată din Bănie şi pleacă într-o vizită oficială la Nyon, pentru a cere sprijin de la UEFA. Mitică Dragomir preia controlul, ştirea că în Oltenia e revoluţie propagîndu-se în ţară cu viteza luminii. Craiova este proclamat primul oraş liber de dictatura LPF şi FRF.

Revenit din Elveţia, Mircea Sandu se hotărăşte să se adreseze mulţimii de la balconul FRF. Acesta le vorbeşte panicat suporterilor despre acţiuni subversive care urmăresc să provoace dezordine şi să distrugă ce s-a construit. Din mulţime se aud fluierături, apoi revoluţionarii încep să scandeze în forţă: „ŞTIINŢA!, ŞTIINŢA!” şi „FOTBALUL NOSTRU NU MOARE”. Sandu ezită, dar decide să-şi continue discursul, întrerupîndu-se însă în momentul în care ultraşii încep să se agite. Dictatorul realizează că e filmat şi cere oprirea transmisiei, dar e deja prea tîrziu. Evenimentele se succed cu repeziciune. Vali Alexandru îi şopteşte la ureche să părăsească balconul, în timp ce Adalbert Kassai îşi pune piciorul în ghips într-un birou.

În Băneasa, postul GSPTV e ocupat de microbişti. Se zvoneşte că Dragomir a chemat din provincie cîteva zeci de autobuze pline cu apropiaţi.”Cea mai proastă meserie nu mai e la Jandarmerie” – se aude din mii de piepturi în faţa Casei Fotbalului, iar Jandarmeria fraternizează cu revoluţionarii.

Din informaţiile care parvin în redacţii, cei doi dictatori sînt văzuţi la Tîrgovişte, în apropierea stadionului pe care evoluează Chindia. Se pare că au ajuns acolo cu un elicopter pus la dispoziţie de Ioan Niculae, dar ştirea nu se confirmă. Ion Crăciunescu, Dan Petrescu şi Mircea Lucescu sînt aleşi în conducerea Frontului Salvării Naţionale a Fotbalului, în timp ce pe ecranul televiziunii sport.ro apare MIRA. În studioul DigiSport intră Constantin Iacov, un vechi disident, care strigă: „Fraţilor, am învins! Am învins!”. Suporterii sînt în delir. Silviu Tudor Samuilă face un apel la GSPTV: „Veniţi la televiziune să apăraţi Revoluţia! Sîntem informaţi că acoliţii regimului nu vor să cedeze puterea”. Dar o fac, iar dictatura, în sfîrşit, cade. Gică Popescu apare alături de Hagi în studio şi anunţă alegeri libere în 2013, în timp ce, afară, în aerul îngheţat de decembrie, suporterii scandează: „21-22, de acum încolo vom avea performanţe şi noi”. Apoi m-am trezit ca prostul.