Dirijorii

După ce că nu prea avem pianişti, se mai falsează la greu şi pe bancă

Dacă meciurile se cîştigă pe teren, de pierdut se pierd şi pe bancă. Acolo stă cel care mai întîi îi comunică orchestrei partitura, după care […]

După ce că nu prea avem pianişti, se mai falsează la greu şi pe bancă

Dacă meciurile se cîştigă pe teren, de pierdut se pierd şi pe bancă. Acolo stă cel care mai întîi îi comunică orchestrei partitura, după care le îndrumă instrumentiştilor paşii. Pentru că antrenorul e dirijorul, asta nu pare să înţeleagă Ilie Stan! Cu alte cuvinte, spune-mi cum se prezintă antrenorul, ca să-ţi spun ce fel de echipă eşti!

Eu ador cadrele cu Şumudică, tehnician mai agitat ca el nu există! Ţipă, face flotări, îşi smulge părul din cap, se spînzură cu fularul, se ceartă cu galeria adversă sau pupă arbitrul, nu ştii niciodată ce urmează să vezi. La fel se întîmplă şi cu echipa, e la fel de imprevizibilă şi de agitată ca el. Acum e grămadă pe adversar, pentru ca două minute mai tîrziu s-o vezi  sărind la castană. În timpul ăsta e posibil ca Şumi să se bata în tunel cu jandarmii. Repet, n-ai de unde să ştii!

În schimb, Andone e calm. Cu braţele mereu încrucişate, ţine o foaie în mînă, acoperindu-şi o parte din gură cu ea. Fălcosul gîndeşte. Nu se uită întotdeauna la joc, uneori Mister are privirea pierdută în zare. Acela e momentul-cheie, în faţa ochilor i se derulează idei. Scheme. Îţi dai seama de asta pentru că imediat cheamă un jucător de la încălzire, deşi nu l-a trimis el, îl ia părinteşte de gît şi îi sopteşte ceva la ureche. Ăsta dă ritmic din cap, semn că înţelege ce i se spune. După care intră pe teren şi se face de rîs. Andone e calm, se mai uită o dată pe foaie. Dracu s-o „ieie”!

Ilie Stan e la polul opus. Nord sau Sud, nu ştii niciodată, pentru că nu ştie nici el. E pierdut, dar maschează dînd indicaţii. Iliesta e nonstop cu mîna pe sus. Bine, nu-l aude nimeni, băieţii nici măcar nu se uită, ei joacă ce ştiu, dar îl vezi tu de acasă şi asta e tot ce contează. Îţi creează senzaţia că e dirijorul perfect. Apoi apare la conferinţa de presă, unde indică exact vinovaţii din cauza cărora orchestra n-a mers: „Păi, de ce să mă demită, am jucat eu?”

Deşi te derutează, logica lui e perfectă, venind probabil de la întîiul nostru maestru. Nea Riciu. Vă aduceţi aminte cum l-ar fi bătut şeful Şcolii Federale de Antrenori pe Mourinho în semifinala pierdută de Barcelona în Champions League, dacă ar fi fost în locul lui Guardiola?

„Barca n-a ştiut să fructifice puţinele momente în care Interul s-a desfăcut cînd a ieşit pe contraatac”. Aici nea Riciu a surprins perfect jocul de fotbal. Acum e acum, ce trebuia să facă? „Trebuia să riposteze cu contră la contră, dar n-au interceptat repede mingea”. Ce fraieri! De ce? „Pentru că cei de la Inter făceau dublaj, uneori chiar şi triplaj, deci s-au acoperit foarte bine”. La naiba, nu ne-am fi dat seama nici într-o mie de ani! Soluţia? „Mijlocaşii şi atacanţii Barcelonei ar fi trebuit să încerce cu mai mult curaj pătrunderile în careu prin acţiuni individuale”. Capitol la care, să recunoaştem, nu excelează deloc fricosul de Messi. 😉

Poate că şi aici ar trebui să umblăm dacă vrem să avem performanţe, nu trebuie să fii mare specialist să vezi că echipele noastre nu joacă nimic. Adevăraţii dirijori conduc orchestre afară.