Curajosul şi căcăcioşii

Mircea Sandu e supărat că UEFA nu-i ţine partea. Pînă la urmă, nici umbrela atît de largă a forului de la Nyon nu te poate apăra atunci cînd plouă cu ilegalităţi.

„Hai noroc, băi căcăcioşilor”! Aşa îmi imaginez că va […]

Mircea Sandu e supărat că UEFA nu-i ţine partea. Pînă la urmă, nici umbrela atît de largă a forului de la Nyon nu te poate apăra atunci cînd plouă cu ilegalităţi.

„Hai noroc, băi căcăcioşilor”! Aşa îmi imaginez că va începe o posibilă viitoare întîlnire a lui Mircea Sandu cu colegii săi din Comitetul Executiv al UEFA, într-o dimineaţă răcoroasă, căci în Elveţia toate dimineţile sînt răcoroase, înaintea unei şedinţe  furtunoase, căci la Comitetul Executiv toate şedinţele sînt furtunoase. „Care mai e viaţa voastră de rahat?”, ar urma, logic şi natural după o asemenea introducere, să rostească Mircea Sandu, la intrarea într-o sală luxoasă, căci la UEFA toate sălile sînt luxoase.

„Să ne trăieşti, curajosule”! Aşa îmi imaginez că va fi primit salutul lui Mircea Sandu cînd vor putea şi colegii săi de şedinţă să deschidă gura, căci la Comitetul Executiv, în particular, şi la UEFA, în general, nimic nu rămîne fără răspuns.

„Viaţa noastră e deocamdată bună, a ta se pare că e din ce în ce mai căcăcioasă”! Aşa îmi imaginez că se va termina scurta discuţie, înainte să se treacă la treabă, căci în Elveţia se trece la  treabă destul de repede, spre deosebire de România, unde se trece la treabă doar cînd e foarte aproape ora de terminare a  ei, astfel încît să mai fie de treabă şi a doua zi.

Să depăşim acest dialog, imaginar repet, cu scuzele de rigoare pentru limbaj, dar cu amendamentul că este inspirat din discursul unui distins preşedinte de federaţie, membru într-un distins Comitet Executiv de la distinsa UEFA. Şi să intrăm în fondul problemei. De ce e supărat Mircea Sandu pe amicii săi de la UEFA? E simplu, pentru că n-au sărit să-i ia partea, aşa cum s-a mai întîmplat în destule situaţii, cu reprezentanţi ai altor ţari. Atitudinea sa, de om umblat pe toate meridianele globului, e tipic românească. El se supără în loc să se întrebe de ce s-a ajuns aici, dacă nu cumva el a greşit şi ce  ar trebui să facă spre repararea erorii.

Mircea Sandu ar fi vrut ca UEFA să-l apere necondiţionat, indiferent de situaţie. Iată un scenariu în care UEFA l-ar fi apărat cu siguranţă. Să presupunem că preşedintele Băsescu sau premierul Boc l-ar fi înlăturat pe Mircea Sandu, cu ce mijloace nu contează, spre a numi, politic, la conducerea FRF un apropiat al coaliţiei de guvernămînt. Atunci, da, s-ar fi încălcat statutele FIFA şi UEFA, amestecul politic nefiind tolerat, corect pînă la urmă. Niciodată însă UEFA nu va cauţiona un membru al său, cît ar fi el de curajos, pentru acte ce ţin de latura penală, corupţie, abuz în serviciu etc. Imaginea UEFA e suficient de proastă pentru ca forul de la Nyon să intre într-un alt demers plin de dezavantaje. Pînă una-alta, serviciile pe care Mircea Sandu, nu ca persoană, ci ca preşedinte al FRF, le-a făcut UEFA s-au întors sub diverse forme, vezi finala Europa League de la Bucureşti ori Europeanul U’ 19.

Mircea Sandu are o problemă. De fapt, mai multe, căci nu doar Craiova îi dă acum bătăi de cap, mai e şi Vasile Avram, care sigur ştie multe şi care e posibil să se apuce să le spună, căci detenţia nu e cea mai luxoasă dintre şederi, mai e şi Ionuţ Lupescu, care, se zice, l-ar cam „lucra” prin Elveţia, într-un demers din nou specific românesc. Mircea Sandu ştie că are probleme, de unde şi reacţia uşor iritată, mai degrabă frustrată, la adresa celor de la UEFA.

Cum ar putea Mircea Sandu să rezolve toate aceste probleme? Asta da un demers pentru
oameni curajoşi!

P.S.
Miercuri, într-un ziar din Belgia, Alin Stoica (pentru cei care au deschis mai tîrziu televizoarele, este fiul lui Tudorel Stoica) mărturisea că regretă că a optat pentru „naţionala” României şi nu pentru cea a Belgiei. Punînd pe seama acestei alegeri continuarea absolut dezastruoasă a carierei şi mutarea în derizoriu a unui nume mare. Alin Stoica se face că uită care au fost problemele sale cu adevărat şi că în nici un caz cele 13 selecţii (curat ghinion) sub tricolor nu-s vinovate că s-a ales praful de talentul său uriaş. Apropo de praf. Fiind liber de contract, ar putea încerca să-şi încheie cariera în clubul care l-a consacrat: Bamboo