Cinste ţie, Novak!

În minutul 42 al meciului Petrolul – Steaua 0-1, un român se pregătea să execute un penalty, în timp ce un sîrb se pregătea să ne trezească.

Un cretin aflat sub influenţa drogurilor pătrunde nestingherit pe teren, sub ochii nepăsători […]

În minutul 42 al meciului Petrolul – Steaua 0-1, un român se pregătea să execute un penalty, în timp ce un sîrb se pregătea să ne trezească.

Un cretin aflat sub influenţa drogurilor pătrunde nestingherit pe teren, sub ochii nepăsători ai oamenilor de ordine împietriţi de ignoranţă, prostie şi teamă, se îndreaptă în fugă spre Galamaz aflat cu spatele la soartă, ridică pumnul mascat cu laşitate sub un box, îşi potriveşte mişeleşte paşii şi LOVEŞTE cu perversitate. Galamaz îşi duce mîinile la faţă şi se prăbuşeşte în genunchi.

Agresorul îşi continuă fuga. Spre el se îndreaptă timid Bourceanu şi Tatu, nu vreau să-mi închipui cum ar fi arătat întîlnirea lor cu huliganul. Brusc, în cadru apare un sîrb. Novak înaintează ca o furtună – pluteşte prin aer cu piciorul ridicat şi impactul se produce frontal. Din nefericire, lovitura nu l-a prins în plin, muntele de om rămîne în picioare. Novak se agaţă însă cu o mînă de el. Pentru că altă variantă nu există, agresorul trebuie să cadă. Şi cade! Sîrbul se năpusteşte din nou asupra lui cu forţa unui tăvălug. Lîngă ei ajung şi românii, care încep şi ei să lovească. Să zică mersi „gladiatorul din Păuleşti”, dacă l-ar fi lovit numai sîrbul, acum ar fi fost în spital, contemplînd cu graţie tavanul.

Mersi să zică şi ceilalţi cretini pentru că nu sîntem sîrbi. Aflaţi sub influenţa tupeului, protejaţi fiind de teama noastră de a reacţiona, cu decizii mascate nu de boxuri, ci de regulamente şi legi cu care jonglează după bunul lor plac, au reuşit să-şi burduşească conturile, să îngroape cluburile şi să rămînă totuşi în funcţii. O, Doamne, şi cîte au mai reuşit să facă cei ca ei pe străzi, în ţara asta hipnotizată de „Mioriţa”, cu tineri vînjoşi care fredonează mult prea devreme „Puşca şi cureaua lată, Ce bărbaţi eram odată!”

Ce trist! După 20 de ani de libertate, a trebuit să vină un sîrb să ne arate ce am fi putut să fim! Ne-om fi trezit!?

Greu de spus! În momentul cînd sub ochii tăi se produce o enormitate, în nici un caz n-ai timp să gîndeşti, atunci acţionezi din impuls. În timp ce unii întorc capul sau îşi continuă drumul puternic aduşi de spate, alţii îşi infig picioarele cu demnitate în pămînt şi se îndreaptă curajos spre nedreptate, cu forţa unui sîrb.