Au trecut 11 ani

Azi e ziua în care pentru dinamovişti timpul se opreşte-n loc. Cu 11 ani în urmă, pe un teren obscur din Olteniţa, în minutul 74 al unui meci banal, căpitanul lor se prăbuşea inert pe gazon. Cătălin Hâldan nu s-a […]

Azi e ziua în care pentru dinamovişti timpul se opreşte-n loc. Cu 11 ani în urmă, pe un teren obscur din Olteniţa, în minutul 74 al unui meci banal, căpitanul lor se prăbuşea inert pe gazon. Cătălin Hâldan nu s-a mai ridicat niciodată. Avea numai 24 de ani.

Medicii i-au acordat primul ajutor chiar pe gazon, manevrele de resuscitare cardio-respiratorie au continuat şi în ambulanţa cu care a fost transportat la spital, dar toate au fost în zadar. Dinamo suferea singura înfrîngere peste care nu va putea trece vreodată.

Despre unicul lor căpitan, Fănuş Neagu spunea:

„Dar mai presus de orice iubea fotbalul, vuietul mulţimilor umplînd stadioanele şi răscolind sufletul, în iarba lor se simţea frumos ca un zeu, iar salciile din Parcul Dinamo se împleteau pentru el în şuviţe de cîntec”

E inutil să mai adaugi ceva, de aceea am să vă arăt.

Fiindca tot e moda discursurilor celebre şi a videoclipurilor mobilizatoare puse de antrenori elevilor în vestiare, asta îi sugerez eu oricărui antrenor din Groapă să le pună băieţilor să vadă înantea unui meci important!

Astfel vor avea certitudinea că, indiferent de rezultatul final, ei au luptat admirabil. De acolo, de sus, din poveste, Cătalin îi priveşte. Au trecut 11 ani!