Bicepsul ameninţă, Messi rezistă

Barcelona are o listă destul de lungă de rupturi musculare în acest sezon. Messi, de la care se aştepta poate cel mai mult o astfel de leziune, e în afara ei. Există explicaţii. Barcelona pare a avea, în această perioadă […]

Barcelona are o listă destul de lungă de rupturi musculare în acest sezon. Messi, de la care se aştepta poate cel mai mult o astfel de leziune, e în afara ei. Există explicaţii. Barcelona pare a avea, în această perioadă cel puţin, un adversar mult mai complicat decît majoritatea celor întîlniţi, în campionat sau Liga Campionilor. Şi anume bicepsul femural. Bicepsul femural al propriilor jucători. Extinzînd ideea, accidentările îi pun mai multe probleme lui Guardiola decît rivalii din teren

Duminică seară, la Gijon, Eric Abidal a adăugat a 7-a leziune musculară apărută la gruparea catalană, de la startul pregătirilor încoace. Afellay (înaintea gravei rupturi de ligamente încrucişate, olandezul a avut o microruptură la bicepsul femural), Alexis (de două ori, prima problemă apărînd după turul Supercupei), Pique (la muşchii gemeni), Adriano, Iniesta, Fabregas şi acum Abidal (toţi la bicepsul femural).

20 de rupturi pe sezon
Conform unui studiu realizat de UEFA, o echipă de talia Barcelonei, cu extrem de multe meciuri, adună undeva în jur de 20 de leziuni musculare pe sezon. Dintre acestea, o treime sînt la bicepsul femural. E aşa-numita „accidentare a alergătorului” şi se produce la un sprint, la rupere de ritm, la o schimbare de direcţie, la un şut din viteză, cînd se aplică o forţă tensională superioară celei existente în zona musculară din pricina alergării. Perioada de pauză ţine de gravitate, fiecare centimetru avînd nevoie de o săptămînă de repaus. Sigur, în cazul rupturilor de ligamente, încrucişate, colaterale etc, discuţia se face separat.

Ceea ce se întîmplă la Barcelona acum e totuşi destul de puţin obişnuit. Iar explicaţia ar trebui căutată în kilometrii efectuaţi de fotbalişti. Atît în teren, dar mai ales în afara lui, programul echipei de la startul pregătirilor, la final de iulie, pînă azi fiind infernal şi extrem de obositor. În plus, specificul jocului Barcelonei predispune la aceste leziuni.

Muşchii lui Messi
Privind lista de mai sus, a celor afectaţi de leziunile musculare, reţine atenţia absenţa unui nume: Leo Messi. Toată lumea s-ar fi aşteptat ca omul care are cele mai multe ruperi de ritm şi schimbări de direcţie la Barcelona să fie cel mai expus. Nu e aşa.

Înainte să vedem de ce nu e aşa, să aruncăm o privire asupra organismului lui Messi. Tratamentul hormonal primit în copilărie a ajutat ca oasele sale să crească, dar asta a provocat un dezechilibru între pachetele sale musculare şi acele oase. Problema lui Messi e oboseala musculară, căci el posedă un exces de tensiune musculară în picioare care-l împiedică sa forţeze continuu.

Din nou la explicaţii. Musculatura omului are două tipuri de fibre: lente şi rapide. Fiecare muşchi al fiecărei persoane e diferit, iar la sportivi se modifică în funcţie de cum e antrenat. Spre exemplu, un sprinter are 80 la sută fibre rapide, iar un maratonist abia atinge 5 la sută.

Messi posedă această cantitate de fibre rapide, ceea ce, adăugat la statura redusă, fac din Messi un jucător rapid şi exploziv. Muşchii săi sînt întotdeauna tensionaţi. Spre deosebire de argentinian, Cristiano Ronaldo nu poate accelera de pe loc, din poziţie statică, el are nevoie mereu ca musculatura sa să fie tensionată, de unde şi senzaţia unei alergări continue.

Maturizarea decisivă
Şi atunci, cum se face că Messi nu se accidentează? Foarte mult ţine de prevenire. Messi s-a maturizat, nu mai acel tip haotic, care consuma frecvent pizza şi cola, care nu avea grijă de momentele sale de odihnă. Iată, de exemplu, în sezonul 2005-2006, cînd Barcelona a cîştigat Liga Campionilor, Messi a avut 3 leziuni la bicepsul femural.

Acum, Leo mănîncă doar ce-i recomandă nutriţionistul şi se recuperează ca la carte după jocuri. Dar o face şi în teren. Dacă-l priviţi cu atenţie, doar pe el, veţi observa momente de dispariţie din joc, de letargie. Atunci, Messi de fapt se odihneşte. În plus, a învăţat cum să se ferească de intrări dure, felul său de a alerga, uşor încovoiat, făcînd să aibă centrul de greutate foarte jos, ajutîndu-l în acest sens.