Neymar şi pokerul transferului

Atacantul brazilian al momentului s-a văzut transformat într-o carte cîştigătoare la partida jucată de 4 nume grele din fotbalul mondial.

Acum două luni, în plină perioadă de mercato, Neymar era dat ca sigur la Real Madrid. Acum cîteva săptămîni, imediat […]

Atacantul brazilian al momentului s-a văzut transformat într-o carte cîştigătoare la partida jucată de 4 nume grele din fotbalul mondial.

Acum două luni, în plină perioadă de mercato, Neymar era dat ca sigur la Real Madrid. Acum cîteva săptămîni, imediat ce respectiva perioadă s-a încheiat, Neymar era dat la FC Barcelona. Acum două zile, lucrurile s-au sucit din nou, iar Neymar este dat din nou la Real Madrid. Este ceea ce amatorul de fotbal a aflat din mass-media. Şi, evident, n-a înţeles nimic. Asta şi pentru că media, în special cea on-line, nu se oboseşte sau nu ştie să explice.

Şi totuşi, care e situaţia lui Neymar? ACUM este la Santos. Este singurul lucru clar. Restul sînt speculaţii şi fac parte dintr-o strategie bine pusă la punct. Manipularea prin presă se practică şi în sport, nu doar în politică. Fotbalist deja de mare valoare, cu un potenţial imens de a progresa la cei 19 ani ai săi, Neymar e un jucător predestinat succesului. E departe de Robinho, cel cu care e foarte des comparat, căci Neymar are şi alte calităţi în afara driblingului pe care-l vedem reluat la televizor. Povestea transferului său e pe undeva demnă de un film.

Florentino face primul pas…
Florentino Perez l-a vrut pentru Real Madrid. Era transferul său galactic pe anul acesta, în tendinţa deja ştiută a boss-ului de pe „Bernabeu”. Mourinho nu era prea convins, el l-ar fi vrut pe Aguero, mai folositor în opinia lui Jose. Kun ştia bine campionatul Spaniei, locuia de mult în Madrid, astfel că n-ar fi avut nevoie de acea perioadă de adaptare atît de necesară oricărui fotbalist, cu atît mai mult cu cît vorbim de un brazilian de 19 ani, care gustă viaţa din plin (are deja un copil cu o fată de 17 ani) şi cu o personalitate destul de accentuată. Ultimul aspect nu era cel mai deranjant, căci Jose impune suficient de mult respect şi poate educa pe oricine, ultimul exemplu fiind Benzema. În plus, exista un pact între Florentino Perez şi Miguel Angel Gil Marin, şeful lui Atletico, pentru ca Aguero să nu treacă la rivalul din oraş şi să meargă la Chelsea.

…dar apare şi prima problemă
Aşadar totul părea rezolvat, o dată ce Mourinho s-a lăsat înduplecat. Avea nevoie de încă un atacant, a tot declarat-o, vezi şi speculaţiile din zona Adebayor. Faptul că transferul nu s-a făcut e cea mai mare surpriză a verii, căci se ştie că atunci cînd Real Madrid vrea cu adevărat un jucător, a se citi Florentino Perez, puţini îi stau în cale. Problema lui Perez s-a numit Wagner Ribeiro. Impresarul lui Neymar. Cu care Perez făcuse destule afaceri profitabile, căci Wagner Ribeiro l-a adus pe Robinho la Real, iar ulterior l-a dus de la Real la City. Brusc, preţul lui Neymar a crescut. Brusc, clauza de reziliere de 45 de milioane de euro a dispărut. Şi brusc, Neymar spune că nu mai vrea să plece de la Santos cel puţin pînă în decembrie, cînd e programat Mondialul Cluburilor, unde Santos participă, alături de Barcelona. Care Barcelona va apărea în context, dar ceva mai încolo.

Santos, pe post de dealer
O explicaţie trebuie dată. Mulţi s-ar întreba de ce Neymar ar refuza, de vreme ce, se ştie, Real Madrid plăteşte foarte bine! Însă puţini ştiu cît cîştigă Neymar la Santos. 5 milioane de dolari, plus că-şi păstrează în întregime cîştigurile din publicitate (la Real e o regulă clară, cîştigurile se împart în mod egal cu clubul). Care nu-s de colo, Brazilia fiind o ţară puţin spre deloc afectată de criză, ocupînd locul 9 în topul puterilor economice. Aşadar nu stătea deloc rău. Luis Alvaro Oliveira, preşedintele lui Santos, simte momentul şi îşi joacă mult mai în forţă cărţile. Ştie că preţul lui Neymar NU ARE CUM SĂ SCADĂ. Iar Mondialul Cluburilor din decembrie e un prilej perfect.

Abramovici intră în joc
Mergem mai departe. Cu orgoliul atacat, Florentino Perez îl trimite la Sao Paolo pe Ronaldo, brazilianul său preferat. Cu o dublă misiune, să-l convingă pe Neymar, dar să-l convingă şi pe Wagner Ribeiro. Ronaldo se întoarce din Brazilia cu o informaţie-şoc: tatăl lui Neymar a primit o sumă de bani, deloc mică, de la Roman Abramovici, prin intermediul lui Kia Joorapchian, cel ce deţine agenţia de impresariat MSI şi controlează clubul Corinthians, pentru a rupe relaţia cu Wagner Ribeiro (Robinho a făcut-o şi el între timp).
Urmarea nu e greu de intuit, la nivel fotbalistic vorbind. Neymar urma să ajungă la Chelsea, acolo unde Andre Villas Boas îl aştepta. Cine crede că Andre Villas Boas şi Jose Mourinho au în continuare o relaţie specială e departe de realitate.

Sandro Rosell are şi el cărţile lui
Vorbeam mai sus de Barcelona. Care are, pe piaţa braziliană, un atu. Numit Sandro Rosell. Actualul preşedinte al catalanilor a fost şeful Nike pe America de Sud, poziţie din care a furnizat sume uriaşe de bani, prin contracte, cluburilor şi jucătorilor cei mai importanţi. Cu cine are contract Neymar? E o întrebare de 0 puncte. Căci răspunsul e simplu: cu Nike, el fiind imaginea firmei pe piaţa braziliană. Rosell i-a oferit lui Santos afacerea perfectă pentru Neymar, căci permitea clubului să-l ţină încă două sezoane pe jucător, transferul urmînd a se face în vara lui 2013 (nu în iarnă, cum eronat a apărut la noi). Suma urma să fie în jur de 60 de milioane de euro.

Presa are rolul său
A vrut însă Barcelona cu adevărat să-l ia pe Neymar? Sau preşedintele catalanilor s-a lăsat folosit, nu fără un decont ulterior fireşte, în manipularea prin presă de care vorbeam mai sus? Presă care s-a repezit să găzduiască declaraţiile lui Neymar, cum că Barcelona e cel mai mare club, iar Messi cel mai bun fotbalist din lume. Semnul de întrebare se transformă destul de uşor într-unul de exclamare. Mai ales după ce presa madrilenă, ce nu scoate la lumină informaţii despre Real fără a avea acoperire, avansează ideea că transferul e parafat pentru vara viitoare. Suma? Aţi ghicit din nou. 60 de milioane de euro. Fix cea pe care, se spune, ar fi urmar s-o plătească Barcelona. Cam multe coincidenţe, nu vi se pare?

Poker cu 4 cîştigători
Dacă ne-am imagina acest transfer ca pe o partidă de poker, am avea patru jucători. Florentino Perez, Sandro Rosell, Roman Abramovici, Wagner Ribeiro. Cele mai bune carţi le are Perez. Abramovici are cei mai mulţi bani în faţă şi, de multe ori acesta poate fi un avantaj decisiv. Sandro Rosell n-are cărţi, dar ştie să joace la cacealma şi tuturor le e frică de el. Iar Wagner Ribeiro… Wagner Ribeiro are o singură carte. Dar, paradoxal, cartea cîştigătoare. Se numeşte Neymar.

Şi iată cum, la o masă de poker, pot exista mai mulţi cîştigători. Perez s-ar alege cu jucătorul. Abramovici cu siguranţa că în vara viitoare, dacă-l ia pe Neymar, Real nu mai are cum să intre într-o altă operaţiune de anvergură (nu uitaţi că e vara lui Euro 2012!). Rosell cu satisfacţia că şi-a făcut rivalul să plătească mai mult, dar şi cu posibil control pentru alte nume, eventual Ganso. Iar Wagner Ribeiro cu un comision mult mai mare decît anticipa.

Ultima necunoscută: ce cîştigă Neymar? În afară de un salariu de 7 milioane de euro pe sezon, un contract pe 6 ani şi pătrunderea pe poziţie de forţă la un club ca Real Madrid, mai nimic. Dar vi se pare puţin? Şi ar mai fi totuşi o întrebare: ce cîştigă presa?