Farmecul Cupei şi tentaţia ratingului

Actualul sistem al Cupei României nu permite aproape nici o surpriză în primul tur, căci echipele mari joacă de regulă pe teren propriu

Peste tot în lume, Cupa e considerată a doua competiţie internă, după campionat. Că e fotbal, […]

Actualul sistem al Cupei României nu permite aproape nici o surpriză în primul tur, căci echipele mari joacă de regulă pe teren propriu

Peste tot în lume, Cupa e considerată a doua competiţie internă, după campionat. Că e fotbal, că e handbal, baschet, volei, e fix acelaşi lucru. Să rămînem pe fotbal, mai ales că în acest mijloc de săptămînă se joacă meciuri din Cupa României.
Pe vremuri, 16-imile Cupei aveau farmecul lor. Era prima etapă la care participau echipele mari, cele din Liga 1 adică.

Steaua, Dinamo, Rapid şi celelalte mergeau pe unde le era hărăzit prin tragere la sorţi. În oraşe mici, comune de multe ori. Locuri unde oamenii aveau ocazia să-i vadă pe viu pe cei pe care-i vedeau doar la televizor. Era o sărbătoare în sine pentru aşezările respective. Venea primarul, se buluceau toţi să vadă vedetele, copii se minunau de cum arată autocarul oaspeţilor, se mai punea de o chermeză, un grătar, ceva manele, specific românesc pe undeva, dar asta e ţara în care trăim totuşi.

Se întîmplau toate astea pe vremuri cînd un ecran nu era principala distracţie a oamenilor. Astăzi se caută rating şi se face orice pentru el. Aşa că se schimbă şi regulile. Aşa că Steaua, Dinamo, Rapid, Vaslui, Oţelul, Pandurii, ca să cităm doar cîteva, joacă pe teren propriu cu adversarele lor mult mai slab cotate. Pe ideea ca respectivele partide să poată fi televizate la ore bune. De ce nu se poate duce totuşi Oţelul, campioana României, să joace la Vîlcea, să-l vadă şi oamenii de acolo la faţă pe Dorinel, să-i vadă de aproape pe cei care, peste o lună, vor întîlni pe Manchester United ? Simplu, pentru că Vîlcea nu beneficiază de nocturnă, iar televiziunea care transmite nu beneficiază de un rating suficient de consistent. Sau, de ce n-a putut juca Pandurii la Vişina Nouă? Să-l descopere cei de acolo pe noul star Chiricheş. Ce probleme avea Steaua să joace la Cluj cu Sănătatea sau Dinamo la Oradea, cu Luceafărul? Sau FC Tîrgu Mureş la Constanţa, cu Viitorul lui Hagi.

De regulă, echipa mai mare cîştiga oricum aceste partide. Dar era, pe undeva, şi o şansă oferită echipelor mai mici. Cupa, competiţia surprizelor, parcă aşa era, nu? Iar mass-media n-ar fi dus oricum lipsă de subiecte, de genul iată vestiarul în care se schimbă jucătorul x, iată terenul pe care evolua echipa y, iată vedeta locală care ar vrea să bată campioana României. Peste tot în lume se face aşa ceva. Şi e vorba de un singur tur. Totuşi.

Veţi spune că, la noi, infrastructura locală nu permite ceea ce permite în Anglia sau în Spania. Perfect de acord. Dar atunci de ce se mai organizează Cupa României în sistemul ăsta? Hai să începem direct cu dirijarea tragerii la sorţi pe sistemul capilor de serie, să avem patru sferturi echilibrate, două semifinale super, eventual jucate, „ca le englezi, domne”, pe noua Arenă Naţională şi evident o megafinală. Iar apoi să batem „cuba”. De fericire că am scos rating. Şi ne-am scos banii. Cu care acoperim farmecul Cupei.