Fabregas devine Cesc?

Există cîteva explicaţii pentru care Guardiola îl vrea pe Fabregas şi pentru care el vrea să vină la Barcelona Toată vara s-a vorbit de acest transfer. N-a fost zi în care presa, în special cea din Catalunya, să nu aibă […]

Există cîteva explicaţii pentru care Guardiola îl vrea pe Fabregas şi pentru care el vrea să vină la Barcelona
Toată vara s-a vorbit de acest transfer. N-a fost zi în care presa, în special cea din Catalunya, să nu aibă măcar o referire la această tranzacţie aşteptată de unii, criticată de alţii, comentată de toţi. În ultimele ore, mesajele din mass-media, inclusiv cea engleză, converg către o singură direcţie: Fabregas lasă pe Arsenal pentru FC Barcelona. Unde va deveni Cesc.

E o mutare ce merită analizată mai profund, cu amendamentul că pînă cînd un transfer, chiar dat ca sigur în presă, nu este anunţat oficial de una dintre părţi există şi varianta ca el să cadă. Sînt foarte mulţi cei care consideră că Barcelona n-are nevoie de Fabregas. Eronat. În fotbalul actual, cînd se joacă la fiecare 72 de ore, e o judecată mai mult decît simplistă să fixezi 11 titulari şi să spui despre ceilalţi că sînt rezerve. Cruyff vorbea, în 1992 atenţie!, că un antrenor deştept gîndeşte un meci pentru 14 oameni, 11 plus 3 schimbări. Acum conceptul s-a schimbat, se discută, la echipele mari, despre 18 titulari, capabili oricînd să intre şi să joace, chiar dacă vorbim de un meci cu ultima clasată sau un derby. Fabregas nu vine la Barcelona să aşeze pe nimeni pe banca de rezerve, ci să-i asigure lui Guardiola mai multe opţiuni înainte sau în timpul unei partide. E şi situaţia lui Alexis Sanchez.

Barcelona are în acest moment în lot un Herbert von Karajan, cel mai bun dirijor din fotbalul mondial. Şi nu e vorba de Messi. Este Xavi, bineînţeles. Xavi are 31 de ani, dar ligamentele şi musculatura sa au început să resimtă cele 10 sezoane de nivel înalt. Succesorul său natural ar fi Iniesta, dar există certe diferenţe de abordare a fotbalului între ei, în special la capitolul paselor. Iniesta reprezintă tehnică, rupere de ritm şi dribling, însă la pase decisive, la viziunea periferică a jocului, e mult sub Xavi. Aici e rolul lui Fabregas, care dincolo de a fi cel mai bun pasator din Premier League şi cel care a gestionat jocul lui Arsenal, a deprins în fotbalul britanic aptitudini de finalizare plus contondenţă în dueluri.

Destui pun problema ce se va întîmpla cu Thiago? Explozia acestuia din ultimele săptămîni fac legitimă întrebarea. Thiago se aseamănă însă mai degrabă cu Iniesta decît cu Xavi, avînd în plus, datorită genelor braziliene, un control incredibil al balonului. Plus că e cam tînăr pentru a-şi asuma rolul de lider. Guardiola spunea că Barcelona trebuie să funcţioneze bazîndu-se pe o scară evolutivă a talentelor, orbitînd în jurul unei piramide a genialităţii, ierarhizată însă în funcţie de vîrstă. Şi aici avem aşa: Xavi 31 de ani, Iniesta 27, Fabregas 24, Thiago 20. Iată scara perfectă de carevorbea Guardiola, astfel încît să nu se ardă etapele, cum s-a întîmplat cu Bojan. Să ne înţelegem, Messi e o excepţie!

Ultimul aspect. Fabregas renunţa la 5 milioane de euro ca să vină la Barcelona. De ce? Iată o întîmplare! În 2008, Gazeta a închiriat Camp Nou pentru o acţiune de marketing. Barcelona ne-a pus la dispoziţie şi doi antrenori, de la centrul de copii şi juniori. Spre final, am gîndit româneşte şi am vrut să le oferim şi lor şansa de a juca, dacă tot se chinuiseră cu noi să ne aşeze în teren şi să ne explice cum e cu ofsaidul. Au refuzat ferm, iar unul dintre ei mi-a justificat: „Nu există copil în Catalunya care să nu-şi dorească să îmbrace acest tricou, pe acest stadion. Eu nu am călcat niciodată pe iarba asta. A fost visul meu, am fost junior aici, dar daca n-o pot face ca jucător la Barcelona, prefer să rămîn cu el”.

E o posibilă explicaţie pentru care Fabregas, coleg de grupă la copii cu Messi şi Pique, vrea să plece din Londra pentru a se întoarce în Catalunya natală, ca să redevină Cesc.