Proiectul “new Liverpool” a pornit la drum

În afara Europei, „Anfield” îşi pune toate speranţele în Kenny Dalglish Nume mare pe continent, cu trofee şi performanţe, Liverpool e în afara Europei pentru sezonul viitor. Nu e singurul exemplu, ar mai fi poate Juventus, dar despre „bianconeri” poate […]

În afara Europei, „Anfield” îşi pune toate speranţele în Kenny Dalglish

Nume mare pe continent, cu trofee şi performanţe, Liverpool e în afara Europei pentru sezonul viitor. Nu e singurul exemplu, ar mai fi poate Juventus, dar despre „bianconeri” poate cu altă ocazie. Liverpool nu mai face parte din „Big Four-ul” fotbalului britanic. Locul său a fost luat de City, cu ai săi petrodolari investiţi „fără număr”, chiar dacă uneori cam haotic. Iar locul în cupele europene a fost luat de Tottenham, cu o traiectorie în precedentul campionat mai puţin sinuoasă, cu mai puţine sincope.

Pentru Liverpool e o problemă. Nimănui nu-i place să se uite la televizor atunci cînd alţii joacă. Dar poate fi şi un avantaj. Kenny Dalglish, cel căruia i-a fost încredinţat proiectul „new Liverpool”, are astfel mai mult spaţiu pentru rodaj, fără acel du-te-vino presupus de partidele europene, are timp să formeze o echipă care să se lupte iarăşi pentru tot. Căci acesta este spiritul lui Liverpool, asta înseamnă „Anfield” şi doar aşa „You never walk alone” nu sună fals.

Dalglish e un învingător prin excelenţă. Primele sale etape la Liverpool au avut ca scop oprirea hemoragiei interne pe care o suferea echipa, intrată într-un colaps general, cu jucătorii pierduţi într-un scenariu dezolant în care eşecurile curgeau pe bandă. O dată atins primul obiectiv, s-a trecut la remodelare. A fost vîndut Fernando Torres, idolul tribunei, dar pentru a frîna impactul negativ au fost cumpăraţi doi: Andy Carroll, fotbalist tip „Premier League”, şi, mai ales, Luis Suárez, devenit repede înlocuitor pentru „El Nino” Torres în inimile fanilor.

Cu cei doi, modulul lui Dalglish s-a schimbat puţin, devenind unul mai aproape de vechiul fotbal britanic. O linie de 4 fundaşi, un pivot defensiv, un număr 10 modern, poziţie adjudecată surprinzător de Meireles, şi doi atancanţi, un „9” de tip Rush, în persoana lui Carroll, dar şi un „7” veritabil, Luis Suárez, purtătorul unui tricou cu greutate pe „Anfield”, amintiţi-vă numai de Dalglish sau Keegan. Ar mai fi de stabilit locul lui Gerrard. „Căpitanul” a vrut să plece cînd a fost înlăturat Benítez, legătura dintre ei era uriaşă, dar Dalglish a ştiut cum să-l oprească.

Urmează perioada de mercato. Primul venit, Henderson, 20 de ani, de la Sunderland, adus pe o sumă mare, 22 de milioane. E un indiciu despre „new Liverpool”: jucători dispuşi să alerge, să transpire pentru viitorul lor şi să-şi ajute astfel antrenorul. Ar mai fi tinerii din academia proprie, gen Spearing, Shelvey sau Wilson, care să-i facă pe unii, gen Poulsen, Jovanovici, Kyrgiakos, Maxi Rodriguez ori Joe Cole, să se teamă pentru locul lor. Valorile sigure sînt coloana vertebrală: Reina, Johnson, Skrtel, Kuyt, Meireles, Gerrard, Luis Suárez, Carroll.

Se mai aşteaptă întăriri. Un fotbalist care să marcheze teritoriul, o personalitate, care să ştie să şi paseze, să şi marcheze, dar care să respecte caracteristicile de mai sus. Un nume sună cu multă forţă: Juan Mata. De mult se vorbeşte despre plecarea lui de la Valencia, însă cei de la Liverpool au o singură mare problemă: să-l convingă că merită un an în afara Europei.