Ferma de animale

În haosul ce guvernează fotbalul românesc, faptul că Nicolae Dică va fi azvîrlit de la Steaua nu mai interesează pe nimeni Nimic nu e în regulă în fotbalul ăsta românesc. La Federaţie e scandal, la „naţională” e degringoladă, ba mai […]

În haosul ce guvernează fotbalul românesc, faptul că Nicolae Dică va fi azvîrlit de la Steaua nu mai interesează pe nimeni

Nimic nu e în regulă în fotbalul ăsta românesc. La Federaţie e scandal, la „naţională” e degringoladă, ba mai avem şi un turneu exotic la care habar n-avem cine va sta pe bancă. În Liga 1 e haos. TAS ne tot decide, de la Lausanne, ierarhiile. Timişoara şi Craiova dispar de pe harta primei divizii. Bistriţa e şi ea afară, prezenţele europene se schimbă peste noapte.
Paranteză, apropo de Timişoara. Oraşul e revoltat, iar vinovatul e evident pentru toată lumea, are nume, prenume, e uşor graseiat şi clar supraponderal, iar acum vreo lună ameninţa pe la şedinţele Ligii cum că dacă drepturile TV nu-l vor mulţumi, el însuşi nu va mai intra în direct la nici o emisiune pentru a-şi expune ideile, recte atacurile la arbitri. Dar cum roata se întoarce mereu în viaţă, acum ar da şi bani, de la el şi mai ales de la bugetul local, pentru ca televiziunile să-l lase să spună cît e de nedreptăţit. Închidem paranteza. În tot acest balamuc, faptul că Nicolae Dică e pe punctul de a fi azvîrlit de la Steaua a trecut uşor neobservat.

Acum exact 5 ani, undeva la finalul lunii mai, s-a jucat pe „Stade de France” finala Ligii Campionilor din acel an. A cîştigat Barcelona, 2-1 cu Arsenal, dar nu ăsta e subiectul. Subiectul e Dică. Ce legătură este între Dică şi acea finală?, o să întrebaţi. Nici una. Există însă ceva, un personaj a cărui situaţie de atunci se aseamănă oarecum cu a lui Dică de azi.

Se numeşte Juliano Belletti. Accidental, a marcat golul victoriei Barcelonei în acea finală. El nu mai intra demult în planurile lui Rijkaard pentru sezonul următor, urma să plece la Chelsea, într-o operaţiune complexă care-i viza pe Gudjohnssen şi Paolo Ferreira. Cei doi urmau să ajungă la Barcelona, islandezul a şi ajuns de altfel, iar Belletti la Londra.

Golul marcat la Paris a schimbat situaţia. Barcelona n-a putut să-i facă vînt celui care-i adusese trofeul. Îi datora totuşi prea mult. A fost regîndită strategia, s-a profitat de scandalul Calciopoli din Italia şi au fost aduşi Zambrotta şi Thuram. Belletti a mai stat un an, a prins rar primul „11” şi a plecat pînă la urmă la Chelsea. Dar Barcelona şi-a achitat, din punct de vedere moral, datoria. Aşa procedează un club senior.

Steaua visează să fie un club senior. Dar se comportă fix după modelul unei ferme, unde oaia de care nu mai ai nevoie e sacrificată. Accidental, Dică a salvat sezonul Stelei. Cu golul său din semifinala cu Braşov, mai ales, plus cel din finala cîştigată cu Dinamo.

Primul trofeu din ultimii 5 ani pentru Steaua, un amănunt deloc lipsit de importanţă. Dică nu cîştiga o avere, avea undeva în jur de 10.000 de euro pe lună. Iar gestul său de după gol, acel mesaj către Olăroiu, a arătat că-i pasă de acest club. Cîteodată, se mai întîmplă şi aşa, să-ţi pese de cineva căruia nu-i pasă de tine.