De ce nu-mi place Barcelona

Barcelona începe să semene din ce în ce mai mult cu o telenovelă.

Promovează justiţia populară, adică „fotbalul care învinge mereu”. Critică bogăţia cu viciile pe care le implică, lovind în coloşi financiari, care nu vor altceva decît să-l păcălească. […]

Barcelona începe să semene din ce în ce mai mult cu o telenovelă.

Promovează justiţia populară, adică „fotbalul care învinge mereu”. Critică bogăţia cu viciile pe care le implică, lovind în coloşi financiari, care nu vor altceva decît să-l păcălească. Cultivă mitul saracului virtuos şi bun, care îi înfrînge în final pe bogaţii ticăloşi şi aroganţi, pentru că vor să-i facă rău. „Te odio, Real Madrid” y „Quiero que mueras, Chelsea”

Alte asemănări între Barcelona şi telenovele?

Dincolo de sincopele care întreţin firul epic şi care sînt extrem de rare, cînd vine vorba de Barca lipsesc aproape total agresiunea fizică şi violenţele. Băieţii ăştia joacă un fotbal estetic, divin, ei driblează, nu faulteză – ei pasează, nu trag de timp – ei creează, nu distrug. Entiendes? Personaje foarte bine conturate, cu caractere extrem de puternice, bărbaţii eleganţi şi frumoşi de pe Camp Nou depăşesc obstacol după obstacol pînă obţin ce-şi doresc. La fel ca „Ingerii sălbatici” din „Hoţii de inimi”.

Filmele cu Barca în prim plan reprezintă o evadare din cotidian, creînd o lume paralelă cu aer de poveste. Driblingurile lui Messi au devenit o formă de relaxare, iar pasele lui Xavi şi şuturile lui Iniesta un refugiu.

De ce te uiţi? Pentru că filmul a devenit un fel de joacă, în care intuieşti evoluţia intrigii şi vrei să vezi doar dacă ai avut dreptate. Şi ai avut! Dacă nu le urmăreşti, ştii că n-ai pierdut nimic, Barcelona învinge mereu.

Din filmele „blau-grana” nu lipsesc nici personajele negative, belicoase, arţăgoase şi rele, care într-un final sînt învinse. Hablar de Jose? Por supuesto que sí!

Ca şi în cazul telenovelelor, trebuie să ai grijă de timpul pe care i-l dedici şi să ţii cont de riscul de a căpăta dependenţă. Ceea ce, să recunoaştem, e OK, pentru că, spre deosebire de telenovele, filmele cu Barca nu sînt deloc producţii slabe calitativ, dimpotrivă – sînt capodopere!

Aşadar. Extrem de siropoasă, a naibii de stereotipă şi enervant de populară, „el mejor equipo del mundo” m-a pierdut.

Eu nu suport ordinea, mă oboseşte. Pe mine nu mă fascinează perfecţiunea, mă intrigă. Mie nu-mi plac femeile ireal de frumoase, sînt greţoase. Tot ce e popular în exces, îmi repugnă. Mie nu-mi place Barca! Şi pentru că fotbalul în ceea ce mă priveşte n-a început odată cu Messi, sînt sincer. Hai Real Madrid! 😉