O finală şi trei întrebări

N-a fost această finală cel mai frumos spectacol posibil, fotbalistic vorbind, dar era de aşteptat. O finală e ceva distinct, totul se gîndeşte altfel, iar faptul că trofeul e la cîţiva paşi te face, jucător fiind, să te gîndeşti mai […]

N-a fost această finală cel mai frumos spectacol posibil, fotbalistic vorbind, dar era de aşteptat. O finală e ceva distinct, totul se gîndeşte altfel, iar faptul că trofeul e la cîţiva paşi te face, jucător fiind, să te gîndeşti mai întîi la ce să nu faci şi abia apoi la ce să faci. Dincolo de victoria lui Porto şi de revenirea acestui club în prim-planul fotbalistic, după penumbra din era post-Mourinho, şi de explozia acestui fenomen numit Villas Boas (incredibil, şi el e legat tot de Mourinho!), există cîteva întrebări pe care noi, în particular, ni le putem pune.

Prima, ştiind că anul viitor, probabil pe 9 mai, vom găzdui la Bucureşti următoarea finală, e clară: vom fi noi în stare să ne ridicăm la înălţimea unui asemenea eveniment? Şi nu doar la nivel de stadion, ci mai extins, la nivel de oraş, de infrastructura sa, de capacitatea hotelieră, de puterea bucureştenilor de a atinge gradul de educaţie, de ospitalitate, de bun-simţ al gazdelor de pînă acum. E o întrebare multiplă, la care sper să găsim răspunsuri. Mai e un an.

A doua vine de la finaliste, căci e o perioadă în care multe echipe de pe la noi se orientează spre Portugalia pentru cumpărarea de jucători. Cum se face că un campionat de unde noi ne permitem să luăm fotbalişti scoate două finaliste de cupă europeană? Asta în vreme ce liga noastră, plină de bazaconii şi de spectacole degradante, pentru care se cer zeci de milioane de euro, nu e în stare să ducă o reprezentantă măcar în primăvară.

Şi, în sfîrşit, a treia. Avem, prin Săpunaru, încă un cîştigător de trofeu continental. E al treilea an consecutiv cînd un român realizează această performanţă. Au fost 3 jucători de „naţională” plus un antrenor. Care fotbal european, scoateţi din calcul marile forţe, se poate lăuda cu aşa ceva?

Fotbalul nostru nu duce însă lipsă de întrebări. Din păcate, duce lipsă de răspunsuri şi, mai ales, de soluţii.