Hasta siempre, comandante!

Ce imagine frumoasă marţi seară, la finalul meciului fără istoric dintre Schalke şi Manchester United. Giggs şi Raul, zîmbitori în ciuda efortului uriaş depus, făceau schimb de tricouri. Secunde mai tîrziu, Raul îi strîngea mîna lui Sir Alex Ferguson. Sau […]

Ce imagine frumoasă marţi seară, la finalul meciului fără istoric dintre Schalke şi Manchester United. Giggs şi Raul, zîmbitori în ciuda efortului uriaş depus, făceau schimb de tricouri. Secunde mai tîrziu, Raul îi strîngea mîna lui Sir Alex Ferguson. Sau poate invers. Trei legende ale acestui sport adunate în cîteva cadre pentru istorie.

Rîndurile ce urmează se vor un omagiu pentru una dintre cele mai frumoase figuri ce au populat fotbalul în ultimii 20 de ani. E vorba de Raul. Mereu luptător împotriva destinului, mereu în căutarea autodepăşirii, Raul a încercat marţi imposibilul. Cîteodată imposibilul devine posibil, dar azi nu te poţi pune în faţa realităţii care spune că United e mult peste Schalke.

Priviţi şi imaginea din stînga! E de acum 15 ani. 6 martie 1996, data la care, în „sferturi”, pe „Bernabeu”, Real Madrid întîlnea pe Juventus. Era marele Juve, era, să zicem, United de azi, cu Vialli, Ravanelli, Del Piero, Ferrara, Deschamps, Peruzzi. Şi Vierchowood. Omul cu care tînărul Raul s-a ciondănit tot meciul. Erau 18 ani diferenţă între cei doi. Raul a fost magnific, a dat golul victoriei de pe „Bernabeu”, iar presa spaniolă a vorbit, pentru prima dată, despre „Raul Madrid”.

Raul nu marcase niciodată împotriva lui Bayern. A făcut-o la Schalke. Nu marcase niciodată împotriva lui Inter. A făcut-o la Schalke. Nu cîştigase niciodată pe „San Siro”. A făcut-o cu Schalke. A mai rămas oare ceva nefăcut? Ei bine, da. N-a jucat niciodată pe „Wembley”.

Probabil că va rămîne cu acest regret. Plus acela că nu va putea juca o finală de vis, contra lui Real, insigna sufletului său, ori contra Barcelonei, rivalul etern. Săptămîna viitoare s-ar putea să-l vedem pentru ultima dată pe Raul în Champions League. „Old Trafford”, ce decor frumos pentru o despărţire frumoasă! „Teatrul viselor” îi va acorda sigur acestui gentleman al fotbalului un „standing ovation” aşa cum merită pentru tot ceea ce a făcut în carieră.

Hasta siempre, comandante!