Pînă cînd inculpaţii din „Dosarul Transferurilor” mai pot lua justiţia la mişto? La propriu

Justiţia luată peste picior de Borcea şi ceilalţi inculpaţi din „Dosarul Transferurilor. Ei sînt mai presus de lege. Colegul Radu Oprişan descrie perfect sala de şedinţă. Faze de rîsu-plînsu’ cu George Copos, Ioan Becali, Victor Becali, Cristi Borcea sau Jean […]

Justiţia luată peste picior de Borcea şi ceilalţi inculpaţi din „Dosarul Transferurilor. Ei sînt mai presus de lege.

Colegul Radu Oprişan descrie perfect sala de şedinţă. Faze de rîsu-plînsu’ cu George Copos, Ioan Becali, Victor Becali, Cristi Borcea sau Jean Pădureanu. Ca-n „BD la Munte şi la Mare”. Copos în rolul lui Puiu Călinescu. Vi-l amintiţi în faţa instanţei: „Doamnă judecător, noi ne aflăm aici pentru a afla adevărul. Ca şi dumneavoastră!”. Acestea au fost şi cuvintele lui Copos. Borcea intervine mereu cu glume proaste. Ca un copil de şcoală generală care vrea să răspundă înaintea colegilor lui la întrebarea învăţătoarei. S-a oprit doar cînd judecătoarea i-a făcut semn cu degetul să tacă. Apoi, tot Borcea, după ce unul dintre inculpaţi explică ce a făcut cu o sumă de bani cîştigată în urma unor transferuri din fotbal. A răspuns la întrebarea procurorului. „Dar ce vă interesează unde se află casele şi ce am făcut cu banii?!”. Apoi se calmează şi începe să fie ironic: „Cum să nu. Casele au parter etaj şi mansardă. Ştiţi, le-am făcut ceva mai ridicate pentru că pînza freatică era aproape…”. Moment în care Borcea începe să fredoneze o melodie cu vresurile „Casă, dulce casăăăă…”. Din nou judecătoarea îi face semn să tacă. Procurorul insistă, iar Borcea îi face o caracterizare scurtă: „Mamăă, ăsta nu înţelege nimic!”.

Cam asta e imaginea unei săli de judecată cu oameni de fotbal. N-au nici un fel de respect, nici un fel de teamă. Da. O să spună că n-au nici un fel de teamă pentru că nu sînt vinovaţi. Şi pînă la finalul procesului aşa şi sînt: nevinovaţi. Funcţionează prezumţia de nevinovăţie. Dar respectul?! Respectul nu l-au avut niciodată. Şi nu l-au avut pentru că întotdeauna oameni ca ei au avut mereu o siguranţă, o aroganţă asigurată de tenebrele societăţii româneşti. De zona gri, de zona blaturilor din orice domeniu. Întrebarea e următoarea: pînă cînd Borcea şi ai lui mai pot lua justiţia la mişto?