Posterul care plînge

Fanii lui Galatasaray i-au scris lui Hagi o epistolă emoţionantă şi dură

Hagi a venit sîmbătă acasă şi puţini sînt cei care ar paria că el se va mai întoarce la Galata. Ultimele meciuri ale sale au fost însoţite de […]

Fanii lui Galatasaray i-au scris lui Hagi o epistolă emoţionantă şi dură

Hagi a venit sîmbătă acasă şi puţini sînt cei care ar paria că el se va mai întoarce la Galata. Ultimele meciuri ale sale au fost însoţite de cuvîntul „pleacă”, urmat ba de băţul exclamării, ba de cocoşatul semn de întrebare. Ziarele de pe Bosfor şi de pe Dîmboviţa l-au tratat cam la fel, încă o dovadă că trecutul şi gloria nu ţin loc de foame. Nici măcar de cecuri în alb.
Lecţia vine de acolo de unde te-ai fi aşteptat cel mai puţin. De la aprigii fani turci. Fiindcă pe site-ul galeriei „leilor” a fost postată o scrisoare emoţionantă. Dură, dar emoţionantă. „Mare Hagi! Pentru noi eşti o mare iubire! Aerul, sufletul, mîndria noastră… Tu eşti posterul aflat în locul cel mai important din camera noastră, Hagi! Dragostea noastră pentru tine, admiraţia noastră nu se vor sfîrşi nici cu o mie de despărţiri cu capul plecat, dar cu una!”.

Frumos, nu-i aşa? Mai ţineţi minte cu ce bucurie am salutat plecarea lui Hagi de la echipa naţională după acel blestemat baraj cu Slovenia lui Katanec? Srecko Katanec. Srecko, adică „norocosul”. Cum au fugit Mircea Sandu &Co. din calea eşecului, lăsîndu-l singur pe cel care-i menţinuse ani la rînd în jilţurile moi? Ghiftuiţi cu succesele Generaţiei lui Hagi, Naşul şi gaşca nu s-au încumetat să-şi asume măcar o parte din cioburile necalificării. Să le adune „Regele”!

Fanii turci dau dovadă nu doar de emoţie, ci şi de raţiune. „Webaslan.com” a dibuit tactica başkanilor de azi ai echipei care în urmă cu un deceniu punea granzii continentului la respect. O conducere fricoasă, incapabilă de măsuri clare, fără strategie, fără orizont. O conducere care a găsit o singură soluţie în calea ameţelii şi a furiei fanilor: Hagi. Crezînd că acolo unde a clacat Rijkaard, va izbuti romanul. „Mare Hagi, eşti victima insistenţelor de a rezista ale unei conduceri destrămate, care are dificultăţi în a se menţine. Eşti o victimă! Orice ai face, nu merge!… Nu ne mai întrista pe noi, cei ce avem posterul tău în cameră, şi pleacă! Pleacă şi dă şi tu o palmă conducerii! Noi te vom iubi…”, scriu fanii în scrisoarea reprodusă în „Gazetă”.

Cînd am mai citit, în presă ori pe site-urile fanilor noştri, rînduri atît de precise adresate omului care a adus atîtea bucurii şi turcilor, şi nouă? Totuşi. Ar fi oare bine ca Hagi să plece? Îmi amintesc o poveste cu Mircea Lucescu. La finalul lui 2008, aproape că-şi făcuse bagajele la Doneţk. Ştiind că e la final de angajamnet, jucătorii lîncezeau. Era pe locul 2 în Ucraina, fusese eliminat din Ligă. Sesizînd cumpăna, Ahmetov a anunţat prelungirea contractului. Peste o jumătate de an, „Il Luce” cucerea Cupa UEFA. Azi are încă un titlu al Ucrainei în buzunar şi se pregăteşte de Barcelona. Comparaţia e forţată, dar mai gîndeşte-te, Gică!