Prelungirea lui Lazăr

Căpitanul Rapidului mai are 3 luni şi ceva de contract şi, evident, este de vină că nimeni n-a tratat cu el mai devreme Marius Şumudică e supărat pe Costin Lazăr. Cu două zile înaintea derbyului cu Dinamo, antrenorul şi căpitanul […]

Căpitanul Rapidului mai are 3 luni şi ceva de contract şi, evident, este de vină că nimeni n-a tratat cu el mai devreme

Marius Şumudică e supărat pe Costin Lazăr. Cu două zile înaintea derbyului cu Dinamo, antrenorul şi căpitanul Rapidului sînt în conflict. Dacă se salută ori nu e mai puţin important. Important e dacă Lazăr joacă sau nu şi, dacă nu joacă, de ce nu joacă?

Tare mi-e teamă că Şumudică scoate acum castanele aruncate în foc de altcineva. Povestea e simplă. Jucătorul e în ultimele 6 luni de contract, de fapt ar mai avea cam 3 şi ceva, şi nu prea vrea să accepte ce-i oferă Rapidul ca să prelungească. E dreptul lui. Iar conducerea, prin intermediul lui Şumudică, se gîndeşte să-l parcheze în tribună. E dreptul ei, al conducerii adică, la fel cum e şi dreptul lui Şumudică să-şi alinieze gîndirea cu cea a şefilor. Ar putea să facă altfel, dar vorbim despre asta puţin mai încolo.

Revenind. Costin Lazăr trage de banii săi. Logic. Are 29 de ani, e înaintea ultimului contract important din carieră. Şi are de partea sa un mare avantaj. Acela că de la 1 iulie e liber, fără bani, gratis, free, cum vreţi s-o luaţi. Să facem un calcul simplu. Lazăr cîştigă acum 200.000 de euro pe an. Dacă i s-au dat, pesemne că-i merită. Conform transfermarkt.de, valoarea sa de piaţă e două milioane. Cam mult totuşi. Hai să zicem un milion! El se poate duce la orice club, chiar şi de pe la noi, şi spune „uite care e treaba, preţul meu e un milion, dar eu vin la voi fără sumă de transfer, ia daţi-mi mie o primă de instalare, să zicem de 500.000!”. Care primă, de regulă, se adaugă la salariul anual, că e mai lesne de impozitat. La 29 de ani, în condiţiile date, se cere de regulă contract de 4 ani, plus unul opţional, ultimul depinzînd de anumite performanţe în teren. Sau trei plus doi opţionali, dar aici depinde de abilitatea clubului cumpărător de a negocia. Prima de instalare de 500.000, împărţită la 5 ani, ar da 100.000 pe an. Adunat la 200.000, ar da un salariu stagional de 300.000 de euro.

Nu că-i simplu? E bine să fii fotbalist. Mai ales cînd faci tu regulile. Apropo. O regulă clară în fotbalul adevărat, cel pe care-l vedem la televizor şi cădem apoi în extaz, spune aşa: discuţiile pentru prelungirea înţelegerii unui fotbalist se fac, CEL MAI TÎRZIU, cu un an şi jumătate înainte de data expirării. De ce aşa? Pentru ca, în cazul unei posibile neînţelegeri, clubul să aibă varianta transferului, adică a unui cîştig, fie el cît de mic. Scot ceva bani din transfer, economisesc salariul, tot e ceva. Cel mai bun exemplu aici e Afellay şi trecerea sa la Barcelona. Sigur, suma de transfer a unui jucător în situaţia asta e sensibil mai mică decît a unuia ce are înainte 3 ani de contract, dar nu-i zero.

Mă tem că Rapid n-are decît două variante. Fie acceptă pretenţiile lui Lazăr, fie îl pierde, la vară, gratis. Aici intervine a doua problemă. Ce faci acum cu el? Te răzbuni şi-l scoţi din lot, sau te foloseşti de el, de valoarea sa, de faptul că e integrat în echipă, în schemele tactice? În aceeaşi situaţie fiind, Bayern l-a jucat pe Ballack pînă în ultimele secunde ale sezonului şi a luat titlul cu el, deşi se ştia că va merge la Chelsea, Bordeaux a procedat la fel cu Chamakh, deşi era înţeles cu Arsenal, iar Van Bommel a prins cu PSV o semifinală de Ligă cu Milan şi a luat campionatul în Olanda, jucînd absolut tot, deşi anunţase din iarnă că merge la Barcelona.

Pînă la urmă, totul e chestiune de feeling. Pe care-l ai sau nu-l ai.