Dom’ Gigi Becali, eşti un grof!

Mi-aduc aminte cum, în urmă cu vreo 7-8 ani, Gigi Becali s-a supărat peste măsură că unul dintre jurnalişti l-a făcut  „latifundiarul din Pipera”. „De ce mă înjură ăştia? Cum îşi permit să scrie ăştia aşa ceva despre mine?!”. La […]

Mi-aduc aminte cum, în urmă cu vreo 7-8 ani, Gigi Becali s-a supărat peste măsură că unul dintre jurnalişti l-a făcut  „latifundiarul din Pipera”. „De ce mă înjură ăştia? Cum îşi permit să scrie ăştia aşa ceva despre mine?!”. La un timp, după ce a învăţat să mănînce cu furculiţa şi să lege mai bine două fraze, a înţeles că aşa era. Un latifundiar. Nu-l jignise nimeni.

Întîmplarea de la Harrod’s
Anii au trecut. Gigi Becali nu mai dă cheag la lapte cu rînza de miel. Nu mai poartă mustăcioară ciobănească, frîna la frigurile sinusale din saivanul de muls din Pipera. S-a coconit. A bărbierit mustaţa cu Gillette, abandonînd briceagul. Toaleta nu mai e în fundul curţii. Spaima că mistreţii îi intră în grădină şi dau peste el cînd stă pe tronul de lemn a trecut. Pantofii cu ciucuraş, zorzonelele, nu se mai poartă nici la domnul Becali. Astăzi, „domn cu multă carte”,  a trecut pe la Harrod’s. Nu e banc. Ce vă povestesc e purul adevăr. S-a dus la hainele pentru bărbaţi, a chemat o vînzătoare, bine, nu domnul Becali, că l-ar fi durut la culme mîinile, şi i-a spus femeii că vrea să cumpere: „rafturile ăstea două pune-le la pachet”. Convinsă că nu înţelege ce spune, doamna l-a mai întrebat o dată. S-a lămurit că asta vrea şi i-a făcut socoteala. Cele două rafturi l-au costat vreo 20 de mii de lire sterline. Poveşti cu acest personaj îmbogăţit peste noapte mai sînt, dar nu interesează pe nimeni. Aseară, la GSPTV ne-a jignit şi pe mine, şi pe colegul meu Costin Ştucan. Ne-a făcut „săraci, desculţi, că n-avem una de-un leu, că n-avem o haină să punem pe noi sau ce pune pe masă”. Ne îmbrăcăm cu ce avem, domnule Becali. Că noi n-am reuşit să facem schimbul ăla de terenuri cu armata. Că poate acum eram eu şi cu Ştucan patroni la Steaua.

Nu-l vom slăbi nici un moment!
Îi mulţumesc lui Silviu Samuilă că a reacţionat corect în emisiune. Ce am scris mai sus sînt lucruri murdare, de genul celor pe care Becali le scoate pe gură. N-ar fi trebuit să le scriu, nu-mi stă în caracter să le scriu, dar unor personaje ca acesta n-ai cum altfel să le răspunzi. Trebuie să le spui totul direct, pe înţelesul lor, în faţă. Aşa cum am făcut de-a lungul vremii, mai ales cu Becali.  Mărturie stau dialogurile avute cu el pe la diferite emisiuni, articolele din ziar sau de pe blog. El trebuie ţinut în joc de gleznă. Ţinut la distanţă şi strunit bine din hăţuri. Are impresia că toţi jurnaliştii sînt la picioarele lui. Că îi sînt datori cu ceva. Îi jigneşte sau îi dă afară din servicu pe bandă rulantă. Dar, la un moment dat, sigur se va opri. Acum s-a enervat peste măsură cu dezvăluirile şefului ANAF, Sorin Blejnar, care a explicat pentru Gazetă care sînt datoriile cluburilor mari din Bucureşti la bugetul de stat. „Ăştia nu ţin cu patronii!!”, a urlat Becali la GSPTV. Era vorba de mine şi Ştucan.

Aroganţa de final
Hai să mă întorc puţin la ideea din prima parte a textului. Să ne mai destindem puţin. Azi îi spun domnului Becali că e un mic grof. Domnule Becali, interesaţi-vă înainte să vă enervaţi peste măsură ce înseamnă grof. Grof nu e o grohăitură care v-ar putea duce cu gîndul la vreun coteţ. Consultaţi dicţionarul! Vă rog frumos! Nu v-am jignit absolut deloc!

VEZI RĂSPUNSUL LUI COSTIN ŞTUCAN