Cristina, Cristi şi durerea

Pînă săptămîna trecută, între Cristina Neagu şi Cristian Chivu nu exista, în afara prenumelui şi a faptului că amîndoi sînt excelenţi sportivi, nici o altă legătură. Acum există. Dilema Cristinei a fost, acum aproape trei ani, dilema lui Cristi. Cu […]

Pînă săptămîna trecută, între Cristina Neagu şi Cristian Chivu nu exista, în afara prenumelui şi a faptului că amîndoi sînt excelenţi sportivi, nici o altă legătură. Acum există. Dilema Cristinei a fost, acum aproape trei ani, dilema lui Cristi. Cu dureri mari la umărul stîng, dar şi cu Euro 2008 apropiindu-se, Chivu avea în faţă două variante: operaţie imediată, egală cu pierderea turneului final, sau amînarea ei, echivalentă cu suportarea unor dureri incredibile meci de meci, dar şi asumarea riscului unei leziuni foarte grave.

Cristi a ales atunci durerea. A jucat la Euro, apoi s-a operat, ceea ce l-a făcut să aibă mîna în ghips la propria nuntă. La Cristina lucrurile par un pic mai complicate, căci există, se spune, chiar varianta încetării carierei, deloc dulce pentru o fată de 21 de ani, cea mai bună din lume, cu ani buni de performanţă şi cîştiguri financiare în faţă.

Alta e ideea. În martie 2008, într-un interviu exclusiv acordat Gazetei Sporturilor, Marco van Basten, pe atunci selecţionerul Olandei, comenta astfel situaţia lui Chivu: „Un sportiv trebuie să se gîndească în primul rînd la el, la corpul lui, la cum îi e bine lui! Degeaba alege să joace cu dureri, dacă ele îl deranjează, n-ar mai fi el”.

Cam aşa gîndeşte, se pare, şi Anja Andersen. Venită, ca şi Van Basten, din altă lume. Unde ideea de a a juca „pe durere” nu prea există. La noi, comunismul a introdus altă mentalitate, aceea a sacrificiului pentru patrie, pentru a face lumea fericită.

Cristina trebuie lăsată să decidă ea. Pentru alţii e uşor să-i ceară să joace „pe durere”. Pentru că durerea e a ei, nu a lor.