Omul care a văzut moartea

Cine îl poate judeca pe Cristi Chivu?

Cristi Chivu ne-a dat iar de lucru. N-a mai cîştigat Champions League, n-a mai făcut vreo deposedare ca la carte, n-a fost pierdut pe drum de Robben – parcă aşa s-a scris după […]

Cine îl poate judeca pe Cristi Chivu?

Cristi Chivu ne-a dat iar de lucru. N-a mai cîştigat Champions League, n-a mai făcut vreo deposedare ca la carte, n-a fost pierdut pe drum de Robben – parcă aşa s-a scris după finala de la Madrid – n-a mai intonat „Deşteaptă-te, române!” cu îndîrjirea de la Euro 2008. I-a dat un pumn straşnic lui Marco Rossi, de la Bari. Gest urît din cale-afară. Fără discuţie.

Admiratorii Biancăi Drăguşanu, ai lui Ogică, ai Gureşoaiei şi ai „Perversului de pe Tîrgu Ocna” îl judecă pe căpitanul „tricolorilor”. Sînt consultaţi psihiatri de renume, dar diagnosticul aşteptat, „e nebun, domnilor!”, lipseşte. E clar că ceva s-a întîmplat cu Chivu. Nu ştiu dacă după accidentarea suferită la cap în urmă cu un an, în meciul cu Chievo.
Poate că a contat şi asta. Imaginile cu cicatricea rămasă după operaţie şochează şi azi. Chivu mărturisea că atunci, pe teren, şi mai apoi, la spital, a fost ca şi cum şi-ar fi văzut moartea. Cîţi mai scapă întregi după o experienţă ca asta? Chiar şi aşa, Chivu a găsit puterea să-şi ceară scuze după meci. Nu l-a pus nimeni, a venit de la sine, cam la fel ca şi lovitura cu pumnul în falca adversarului.

Cristian Chivu a trăit în aproape trei decenii întîmplări cu care alţii nu se întîlnesc în trei vieţi. Şi-a văzut tatăl murind cu cîteva ore înaintea unui meci Reşiţa-Ceahlăul, în care Cristi nu s-a putut abţine să joace şi să marcheze. A fost căpitan la Ajax, clubul care i-a dat fotbalului şi lumii pe Cruyff şi pe Van Basten, la o vîrstă la care alţi fotbalişti celebri de pe la noi sînt disperaţi după Adi Minune. A plecat la Roma pe 19 milioane de euro, o sumă căreia trebuie să-i numeri, cu atenţie, zerourile. Victor Becali povesteşte: „Cînd transferul stătea în cumpănă, Cristi ne liniştea. El pe noi. <Mă întorc la Ajax, e superb acolo>. Între salariul de la Amsterdam şi cel posibil de la Roma era o diferenţă de un milion şi jumătate pe an. Lui Cristi părea că nu-i pasă”. Joacă pe San Siro, stadionul lui Helenio Herrera, şi a fost antrenat de Mourinho, cel mai imposibil antrenori din cîţi există. A preluat de la Gică Popescu banderola purtată de Lucescu, de Dinu, de Hagi.

După meci, cînd şi-a amintit de cele două fete ale sale, Chivu a izbucnit în plîns. Stai, liniştit, Cristi, pumnii trec, succesele rămîn. La fel ca şi familia. Peste ani, Mariana, mama ta, Diana, Adelina, Natalia şi Anastasia nu-şi vor aminti de pumnul aplicat lui Rossi. De undeva le va zîmbi medalia de campion al Europei, cel puţin, cîştigată în vara lui 2010, la Madrid, în seara în care te-a răsucit de cîteva ori Arjen Robben. Iar din Cer va mai coborî un zîmbet. De la omul care ţi-a spus, cu ultimele puteri, „Să ai grijă de tine, Cristi!”.