Spania ca Scoţia

Primera Division s-a transformat într-o întrecere bipolară, cu Barcelona şi Real disputîndu-şi trofeele doar în meciurile directe

În urmă cu ceva vreme, campionatul Spaniei era primul în topul preferinţelor telespectatorilor din întreaga lume. Primera Division devenise „Liga de las Estrellas”, […]

Primera Division s-a transformat într-o întrecere bipolară, cu Barcelona şi Real disputîndu-şi trofeele doar în meciurile directe

În urmă cu ceva vreme, campionatul Spaniei era primul în topul preferinţelor telespectatorilor din întreaga lume. Primera Division devenise „Liga de las Estrellas”, meciurile aveau farmecul lor aparte, spectacolul era prezent peste tot, iar incertitudinea în privinţa echipei campioane se menţinea pînă aproape de final, cu mai multe echipe luptînd pentru titlu.
Astăzi lucrurile s-au schimbat. Primera Division şi-a pierdut supremaţia audienţelor mondiale în dauna Premier League şi a devenit o întrecere bipolară, aducînd din ce în ce mai mult cu campionatul Scoţiei, unde Rangers şi Celtic fac legea, celelalte echipe fiind doar partenere de drum. În Spania, întrebarea nu mai e cine cîştigă titlul, ci cine dintre Barcelona sau Real Madrid o face.

Este absolut anormal ca o echipă să facă, în 38 de etape, 96 de puncte din 114 posibile, să dea peste 100 de goluri şi să termine pe doi. Cazul lui Real Madrid în sezonul trecut. Şi asta pentru că înaintea ei a fost Barcelona, care a făcut 99 de puncte. La fel de anormal este ca între locul 2, Real, şi locul 3, Valencia, să fie 23 de puncte. Iar în sezonul de faţă situaţia tinde să devină şi mai dramatică. Messi şi Cristiano Ronaldo dau goluri şi cînd joacă slab, Barcelona şi Real Madrid cîştigă aproape tot, acasă sau în deplasare,  bat record după record, au propria competiţie, decisă în cele două partide directe, ajung şi în finala Cupei, în vreme ce restul plutonului şi-a regîndit obiectivele, locul 3 fiind deja o mare performanţă.

Există evident şi explicaţii. Iar cele mai multe ţin de latura economică. Real şi Barcelona au bugete de peste 450 de milioane de euro (în Europa, doar Manchester United poate concura cu ele), mai mult decît dublu decît, de exemplu, Atletico sau Valencia. Mai mult de un sfert din acest buget vine din drepturile tv, ambele încasînd peste 100 de milioane de euro pe sezon, pentru că îşi negociază drepturile separat. Spre comparaţie, marile cluburi din Anglia şi Italia încasează ceva mai puţin de jumătate faţă de cei doi coloşi ai Spaniei, iar cele din Germania sau Franţa şi mai puţin. Real şi Barcelona au datorii imense către stat, dar tot plătesc salarii imense şi aduc astfel cei mai buni fotbalişti din lume, căci la fiecare scadenţă se găseşte o bancă să le crediteze sau un guvern să mai taie din acele datorii.

Barcelona şi Real Madrid fac astăzi cele mai mari audienţe tv în lume. Dar atît. Un meci precum Deportivo – Sevilla jucat sîmbătă seară, splendid de-a dreptul, nu mai atrage ca altă dată, căci cele două nu se mai luptă pentru nimic. Spaniolii îşi pun şi ei această problemă, însă dilema lor e, acum, şi mai mare. Aşa, în cădere cum e, Primera Division a făcut ca Spania să fie  campioană mondială şi europeană en-titre.