Mister, cînd revii în iarbă?

Circulă la intervale regulate de timp un film trist: Cornel Dinu are probleme

Din cînd în cînd apar veşti proaste despre Cornel Dinu. Apropo de sintagma respectivă, în România anilor ’90 chiar a existat o publicaţie cu titlul ăsta: „Veşti […]

Circulă la intervale regulate de timp un film trist: Cornel Dinu are probleme

Din cînd în cînd apar veşti proaste despre Cornel Dinu. Apropo de sintagma respectivă, în România anilor ’90 chiar a existat o publicaţie cu titlul ăsta: „Veşti Proaste”.Avea o mîţă neagră lîngă capul ziarului şi se vindea la greu, umăr la umăr cu „Infractoarea Mov”, „Iepuraşul” şi „Sexy Balamuc”.

Ca toate veştile proaste, şi cele despre Mister se-mprăştie repede. Circulă de-a valma, care verificate, care nu. La ştirile îngrijorătoare despre una din emblemele lui Dinamo se lipesc, ca într-un film horror, cele despre soţia sa, Silvia. „Silvioara”, cum îi place lui Cornel Dinu să-i spună pe parcursul celor cîteva sute de pagini ale volumelor sale de memorii, primele două, din ceea ce se anunţa a fi o trilogie. Volumele în care poveştile Guadalajarei sînt amestecate cu scene incredibile de la chefuri cu Gheorghe Dinică ori Dumitru Furdui şi în care replicile generalilor de la Dinamo, unele fabuloase, se pierd printre vorbele nemuritoare ale lui Fănuş Neagu.

Lui Mister nu-i place să-l compătimească cineva. De fapt, cine ar putea să-l compătimească pe Cornel Dinu? Cine? Am fost în 1993, 2 iunie 1993, la Kosice. A fost cea mai neagră zi a Generaţiei de Aur. Cehia şi Slovacia, aşa era titulatura, ne-a învins cu 5-2, meciul acela de pomină cu 3 goluri ale lui Dubovsky. La 4-2 pentru ei, galeria românească a început să arunce spre teren cu mere, colţuri de pîine, cutii goale de conserve. Mulţi eniseră la Kosice cu maşinile, iar la graniţa cu Ungaria au fost ţinuţi mai multe ore în soare. Iritarea era maximă. Cei care luaseră loc pe banca noastră de rezerve s-au furişat unul cîte unul. Rezerve, antrenori secunzi, conducători. Cornel Dinu, selecţioner pe atunci, a rămas în picioare, gata să ia în piept şi ploaia venită din tribună, dar şi golul al cincilea. Poate fi compătimit un asemenea om?

Mereu ne-a spus că el „vine din iarbă”. Chiar şi în nopţile, sau dimineţile, lungi în care ne vorbea despre Hamburg, despre bătălia de la Stalingrad, ori despre Gelu Voican Voiculescu şi momentele Revoluţiei. Aşa că haideţi înapoi în iarbă, Mister! Mai sînt multe de făcut. Inclusiv volumul al treilea al memoriilor, fiindcă sîntem mai săraci doar cu primele două. Sănătate multă!