Mourinho aprinde focul

La Real Madrid incendiul e în toi. „The Special One” e în război cu Valdano, iar conflictul nu se poate termina fără o victimă „Rămîn pînă la sfîrşitul sezonului, apoi, chiar dacă mai am contract, o să vedem dacă toţi […]

La Real Madrid incendiul e în toi. „The Special One” e în război cu Valdano, iar conflictul nu se poate termina fără o victimă

„Rămîn pînă la sfîrşitul sezonului, apoi, chiar dacă mai am contract, o să vedem dacă toţi sîntem mulţumiţi. Dacă sîntem, voi rămîne”. Pare o frază corectă, nu? Pe undeva în spiritul economiei de piaţă. Nimeni nu poate lucra undeva dacă nu e mulţumit şi, la fel, nimeni nu poate plăti un angajat dacă nu e mulţumit de el.

Două probleme. Unu, fraza îi aparţine lui Jose Mourinho. Şi, doi, vorbim totuşi de Real Madrid. Cine ar putea vreodată să fie nemulţumit la Real Madrid? Invers, mai treacă-meargă, cerinţele sînt mari, presiunea imensă. Dar şi condiţiile oferite se apropie de superlativ. Sînt antrenori care şi-ar da ani din viaţă să ajungă la Real, unii ar renunţa la bani, cazul concret al lui Bernd Schuster, alţii ar accepta şi o perioadă foarte scurtă, cazul vechiului nostru amic Lopez Caro, doar ca să aibă trecut în CV brandul Real Madrid.
Mourinho nu e însă un oarecare. „I’m not one from the bottle”, a spus el cînd a fost prezentat la Chelsea, în 2004. Ceva de genul: „eu nu sînt unul de pe fundul sticlei”. Atunci era „doar” campion european. Acum e dublu campion european, plus alte cîteva titluri. E deja „The Special One” şi nimic din ceea ce face nu e la voia întîmplării. Nici măcar acest incendiu pe care el însuşi l-a provocat, căci nimeni vreodată n-a fost nemulţumit la Real Madrid. Dar Jose ştie bine ce spune, cînd spune şi de ce spune.

Paranteză. La Real Madrid e un conflict, devenit deja public, cu cuţitele pe masă, între Mourinho şi Valdano, managerul general. Cine credea că la Real Madrid e o adunare de călugări tibetani, care stau în lotus şi iau decizii în deplină armonie, are şansa acum să constate că există conflicte interne şi la case mai mari, nu doar pe la noi. Paranteză închisă.

Să revenim la Jose. Recitiţi declaraţia din primul rînd! Iată acum şi traducerea: „Ori Valdano, ori eu”. Mourinho şi-a asigurat spatele. Abuzînd de puterea sa mediatică, portughezul a lansat un concept tare periculos pentru ceilalţi: cînd Real cîştigă, e meritul lui, cînd nu cîştigă, el e singurul inocent, iar de vină sînt arbitrii sau Valdano, care nu-i aduce un vîrf de atac. Manevra a prins, dovadă mesajele de susţinere de  pe „Bernabeu”.

Florentino Perez va trebui să ia decizia. Acum e la mijloc. La cine să renunţe, totuşi? Valdano i-a fost alături tot timpul. Dar Mourinho e cel mai tare din lume. Pe de altă parte, a merge pe mîna lui Jose, e ca şi cum, ca patron, ai da pe mîna celui mai chipeş angajat toată firma, dar şi cheile de la casă, cu tot  cu dormitorul nevestei.

Grea decizie, să recunoaştem. Iată că nici să fii Florentino Perez nu e uşor! Paradoxal, şansa lui ar putea veni de unde, probabil, n-ar fi vrut niciodată. Se numeşte Guardiola. Încă un an alb ar putea fi greu de digerat la „Casa Albă” din Madrid. Iar atunci, „The Special One” nu va mai fi deloc un medicament miraculos.